*** Eu știu că mor secundă cu secundă Și știu că nu sunt decât umbra ei, Așa cum nu-i nici urmă să-mi răspundă De tot ce-a fost cândva pe la Vaidei. De drumul ce-l urmează pașii mei, Pământul doar, întors din larga undă A cerului, ar ști să nu-mi ascundă De-aș întreba de rostul vieții …
La marginea lumii La marginea lumii eram. La marginea lumii, pe-o stâncă. Deasupra, un nor, ca un blam. Alături, o apă adâncă. Dorisem să mor. Și-am ajuns Aici unde moartea-i o joacă. Aici unde marea-i un plâns Ce jalea oricui o îneacă. Din zodia Peștilor sunt, Sub valuri să-mi fie mormântul! Dar norul s-a spart …
Orice om care intenționează să încalce o lege devine fără să vrea plăsmuitor de ipoteze fantastice, menite a-i demonstra sieși că ceea ce face e bine. Kant observa undeva că până și cel mai plat individ debordează de imaginație atunci când trebuie să justifice un act vădit imoral și să-și camufleze găunoșenia caracterului. Capacitatea omului …