1. „Îngerii stau aici printre flori“ zise măturătoarea din parc „sunt grași ca vrăbiile vorbesc într-o limbă pe care numai eu o știu atunci când vor ei când nu vorbesc numai așa ca să se afle în treabă să nu fie mai singuri ca femeia care dă bilete la WC-ul public care miroase a cofetărie …
dispariție rămăsesem așa, unul lângă altul încremeniți ca niște statui albite de ploaie. și tu te gândeai în altă parte și parcă eu nici nu mai existam – mă dăduseși afară din lumină și din gânduri încât mă decolorasem și eu te priveam cu o privire decolorată de tine până când nu mai existam. eu …
în Doctorul de povești (text apărut în Steaua, nr. 1-2, 2015), scriam despre bolile care pot fi identificate în literatură și artă, dar și despre cum se reflectă acestea la personajele din povești. Spuneam acolo că poveștile au rolul de a-i învăța pe copii, prin intermediul unor personaje cu rol educativ, ce e Binele și …
*** Eu știu că mor secundă cu secundă Și știu că nu sunt decât umbra ei, Așa cum nu-i nici urmă să-mi răspundă De tot ce-a fost cândva pe la Vaidei. De drumul ce-l urmează pașii mei, Pământul doar, întors din larga undă A cerului, ar ști să nu-mi ascundă De-aș întreba de rostul vieții …
La marginea lumii La marginea lumii eram. La marginea lumii, pe-o stâncă. Deasupra, un nor, ca un blam. Alături, o apă adâncă. Dorisem să mor. Și-am ajuns Aici unde moartea-i o joacă. Aici unde marea-i un plâns Ce jalea oricui o îneacă. Din zodia Peștilor sunt, Sub valuri să-mi fie mormântul! Dar norul s-a spart …
Orice om care intenționează să încalce o lege devine fără să vrea plăsmuitor de ipoteze fantastice, menite a-i demonstra sieși că ceea ce face e bine. Kant observa undeva că până și cel mai plat individ debordează de imaginație atunci când trebuie să justifice un act vădit imoral și să-și camufleze găunoșenia caracterului. Capacitatea omului …