Scrierile lui Liviu Rebreanu sunt diverse, ca tematică și formă de realizare, și inegale, ca valoare artistică. Însă marca lor stilistică și problematica lor multiplă, personajele și mesajele încărcate de viață, se încadrează în aceeași formulă epică robustă, care îi asigură, paradoxal, universalitate prin specificitatea strict națională. Romanul Pădurea spânzuraților (1922), anticipat de nuvela Catastrofa …
Aurel Dumitrașcu ar fi împlinit 65 de ani în această toamnă. S-au adunat, tot în această toamnă, 30 de ani de la plecare. Cum ar fi evoluat Aurel Dumitrașcu pe lumea asta, în această perioadă? E greu de spus. Îi plăceau femeile, așa că îmi imaginez că s-ar fi însurat de câteva ori; sau că …
Fantome în Las Vegas prezintă complicații mai mari decît pare să promită începutul abrupt, comico-filozofic – sau, așa cum ne anunță unul din personaje, vine cu „vreo două-trei chestii care te pot da peste cap“. Dacă parte din scriitura lui Măniuțiu de pînă acum putea fi caracterizată de căutarea în durată, de o tensiune pe …
Cascada (Anno Domini 2020) toți prietenii mei cu brațele pline de foi albe scriu câte un jurnal de pandemie în textele lor se aude o cascadă vuind locul unde cade apa zdrobită de bolovani pare poala unei femei bătrâne în care se adună pânza de la un război de țesut o urzeală albă și rece …
HIMERE Din când în când, confraţi amici, călătorim – corăbii bete, vicii latente şi secrete – acolo, nişte vieţi mai mici… Şi umbre mari ne mai străbat, e drept, din ce în ce mai rar, Rimbaud – boemul infernal, Verlaine – saturnian damnat; tenebre-alunecoase, reci din anotimpul infernal – suspin etern lipit fatal: „Te …
Această întrebare determină, de fapt, ceea ce numim istorie contrafactuală, adică acea istorie care poate deveni cu totul alta în funcție de modificarea unui element decisiv din desfășurarea ei. Bunăoară, ce ar fi fost dacă Napoleon câștiga la Waterloo sau dacă arabii, în secolul al șaptelea, treceau Pirineii… Anii trecuți, la noi a apărut un …
Var celest Din când în când, cineva din ceruri văruiește lumea. Varul acesta imaculat picură din ochii îngerilor care plâng atunci când văd mizeria pământească. Nu se mai observă, astfel, petele întunecate din noi și nici rănile arborilor spânzurând deasupra ierbii sufocate de gunoaie și zgură. Cineva din adâncul de sus desenează o nouă priveliște: …
Liniște, se rescrie istoria A început să mă intereseze cît mai puțin să scriu poezii care să rămînă definitiv în casa mamei lor care e limba română un sentiment de deriziune mă încearcă lucrurile se petrec în jur fără vreun motiv aparent viața se rezumă la o sumă de improvizații doar toamna din acest an …
Cred că pentru prima oară am văzut o plajă capitalistă în Italia. Mai precis în Insula Capri, în 1969. Lungul basm al felului în care am ajuns acolo este unul dintre subiectele acestei cărți. Dar pentru că mi-am amintit-o zilele trecute, privind la televizor plaja de azi din Mamaia, voi începe de aici, de la …
Vecinii mei, chelnerița, contabilul, jurnalista, instalatorul astmatic și cei doi informaticieni negri, gay, intră întotdeauna în panică atunci când cineva latră insulte și înjurături pe culoar. La început se irită în tăcere, instalatorul începe să se sufoce, apoi se enervează, vrea să participe, să urle…, soțul gay aruncă și el un „nu vă e rușine“ …
Personajele călătoresc, ilustratele la fel. Şi unele şi altele povestesc întâmplări, descriu peisaje, trădează emoţii – altfel spus, transportă sens. De la Sinaia la Bucureşti, ca trenul de plăcere din Momentele lui Caragiale. De la Techirghiol la Bucureşti, ca Austro-Daimler-ul lui Fred Vasilescu. Exact precum metafora (gr. , „transport“), cartea poştală nu e doar o …
Unul din peisajele mele dragi palpită într-o pictură de Marcel Lupșe. Înfățișează o imensă poiană ce urcă lent spre o măgură bănuită undeva dincolo de întunecimea pe care o clocește coroana unui copac cu trunchi scund. Copacul stă densificat în propriul lui mister, ca o graniță între două lumi, făcând de asemenea legătura între pământ …