O lume nouă
Noi nici n-am știut ce fericiți am fost când
credeam
Că suntem nefericiți. Noi eram nemulțumiți
Fără să bănuim ce ne așteaptă.
Aflăm acum din răul ce-l trăim că vine
prin cablu o lume nouă în dormitor
și nu ne-o dorim: vine omul în plus omul fără
loc omul hermafrodit omul-nu-plânge-nu-râde
omul ascultă comanda la mine.
Asta au vrut: să ascundă
sub Măștile Venețiene chipul pustiului.
Acum
Din șoaptă în șoaptă oamenii cucuvea ne-au îndemnat
ca să fie bine:
Stați în casă și așteptați.
Cândva o să fiți chemați și va fi
o singură dată. Nu se știe când vă vine rândul.
Nu
Există o a doua strigare. Ecoul e înșelător
ca-n pădurea de coloane de la Parthenon.
Așteptând
montați cofrajele micului vostru templu
apoi turnați betoanele până sus până
deveniți propriul vostru prizonier.
Așa acum e bine.
Acum puteți aprinde lumânarea.
De-o vreme
Aromele trezite din vis de o linguriță de argint
cu filigran
Dulce amar încercuit de porțelan
Apă cristal cling cling.
Nou/nouță dimineața vine pe un șervețel alb.
Cafeaua e o Doamnă.
De-o vreme pentru mine dimineața nu mai înseamnă
viitor.
Mai încet
Mâinile mele să ne aducem aminte cum și când
vă puneam să vâsliți printre cocori
ca să ajungem cu bine
în soare.
Ani buni ani răi zile mai lungi ca nopțile
de iulie
ca un stol de două păsări patinați în azur
căutând copca soarelui
ca să prind puterile Zeului.
Azi e o zi tristă și tot astfel de zile vor urma:
nu-mi sunteți ca altădată: v-ați zbârcit ca hribii
sub pielea pergamentoasă
un sânge încet abia mai încape prin vechile găuri.
Când strâng pumnul aud un scâncet
de grindă centenară. Iar pe voi unghiile mele
v-au tocit drumurile fără întoarcere
spre Paradisul pierdut.
Marea crăpelniță
Ne-au numărat și ne-au înfricoșat.
Marii Șefi La Cuțite au făcut liste pentru
Ospățul Final.
Noi nu-i cunoaștem.
Au adunat proteinele oceanelor cu proteinele
cornutelor
și tot nu ajung.
Au numărat pomii buruienile semințele
dobitoacele pământului toate jivinele și ierburile
paserile cerului atestate biblic
în Ziua a Șasea
și încă mai trebuie.
Și a fost seară și a fost dimineață.
Au introdus datele în calculatoare. Răspunsul
a fost sec: Ciuma cea Mare Medievală se-ntoarce
să refacă selecția inițială. S-o aducă la zi. Acum se
lucrează.
Să ajungă la toți
puținii rămași.
Numai atunci
Să fie noapte. Să fie pădure. Să fie iunie jilav.
Luna aprinsă peste pustiuri
Mare și friguroasă.
Numai atunci
auzi cum se depune pe triluri carnea
privighetorilor.
Numai atunci
și dacă ești cel ales. Dar nu în vremuri de ciumă.
Deschide ușa să te convingi
Să nu insistăm să nu reclamăm că la morgă nu avem semnal la mobil.
Așa s-au rânduit lucrurile.
Fără reguli stricte societatea se dezagregă.
Fără ordine lumea devine un haos.
E de ajuns să întredeschizi ușa să te convingi
că înăuntru e veșnicie.
La morgă telefonul sună doar în saci.
Frica
Au fost zile când credeam că eu sunt iarba.
Copil fiind m-au încuiat pe-afară.
Al măhălălii țânc
praful îmi era și plapomă și curcubeu.
Azi sunt
închis în casă. În mâna lui Dumnezeu e cheia.
Prin fața ușii aud cum tropăie cizmele fricii.
De cheltuială
Ți-a spus și doctorul că-n trupul tău
cu vechituri
rugina își refolosește fierul.
Că tu acum rescrii istorii retrăite.
Că tu acum trebuie să ierți.
În ochii tăi verzi răsare același soare nepăsător
la timpul ce ni s-a dat de cheltuială.
Cât a trecut știi. Cât a rămas nu vrei să afli.
Fără folos rămân atâtea lucruri după tine.
Rămân și cărți vreodată necitite
de alți umanoizi născuți la imprimantă.
O mulțime de singuri
Drumuri prin lume acum v-ați închis.
Orașul zăvorât. Strada nu mișcă
nu duce nu aduce departele de nicăieri.
Astmaticul s-a oprit între etaje.
Eu spun să nu pleci nicăieri să nu te ajungă
nemișcarea din urmă.
Nu speri nu te opui nu te ridici.
Asta au și vrut
să nu te ridici din genunchi. Să nu vezi mai departe.
Să nu cercetezi. Să nu
te compari cu Marele Nemuritorul Bill.
Șirul înaintașilor din care tu ai rămas viu
se șterge din calendare.
Să știi: tu reprezinți prezentul continuu. Tu nu vii
de undeva tu nu trebuie
să-ți aduci aminte. Înscrisurile din cronici
sunt fake news
Cu actele de identitate ale lumii trăite s-au aprins
ruguri. Asta au vrut: ca tu să uiți. Ca tine
sunt ceilalți: numere de telefon. O mulțime
de singuri fără chip. Protoplasmă.
Ei vor un nou început fără Iisus. Mesia a însângerat
imperii. Mesia a judecat plus-valoarea.
Mesia e un truc să te ridici din genunchi.
Drumuri care au fost cândva. Orașe care nu vor mai fi.
Ciuma cea Mare Medievală se întoarce să refacă
numeric
selecția inițială. S-o aducă la zi.
Ei vor un nou început cu Baraba.