o întâmplare
o dimineaţă de sâmbătă
sunt în pat și citesc O viaţă,
cartea lui Gabriel Chifu, care,
prin fiecare pagină,
răscolește și mângâie
sună telefonul
trebuie să întrerup și să răspund
și-n grabă caut un semn
pentru carte
dar n-am nimic la-ndemână
ba da, pe noptieră
mai sunt câteva cărţi
întind mâna și prind una
mai subţire
( ca semnul de carte)
iată, o cărticică de psalmi
de care și uitasem
o strecor între filele cărţii
și iau telefonul
când nerăbdător mă întorc
la viaţa din carte
nu mai găsesc semnul
s-a topit în cartea mai mare
s-au contopit și-acum sunt una.
pe băncile oraşului
zi de zi
pe băncile din faţa clădirii
unde mănânc și eu o pâine
la aceeași oră vin să se așeze
bătrânii orașului
e multă liniște, multă împăcare
în locul acesta geometric
pe băncile mânjite de umbra
unor copaci desfrunziţi
câinii scormonesc prin gunoaie
porumbeii prin iarbă
vrăbiile prin ţărână
molipsiţi, bătrânii scot și ei la lumină
petice de amintiri
cârpeli pentru pânza timpului
tot mai rărită
la aceeași oră vin
la aceeași oră pleacă
de parcă răspund strașnicelor comenzi
ale unui comandant invizibil
dar aici nu se mai dă nici o bătălie
nu se mai câștigă nici un război
poate doar băncile ies victorioase
când an de an
li se ușurează povara
mai mult cer
ţările mari au mai mult cer
împărţeala Domnului
n-a fost deloc dreaptă
belșug de cer peste belșug de pământ
de aceea, în ţările mari
păsările zboară mai mult
norii lasă mai multă umbră
ploile sunt mai bogate
ghemuite sub ţările mari
ţările mici
stau ca puii sub cloșcă
ocrotite de nenumăraţii dușmani
apărate de vremuri vrăjmașe
ca puii aceia plăpânzi
care, când le dau penele,
sunt numai buni de mâncat
scrisoarea mătuşii Profira
(din anul de graţie 1969)
Dragii mei doresc ca micile mele rânduri să vă găsească
sănătoși și barca vieţii voastre să plutească pe apa fericirii
noi suntem bine cu toţi Zina și-a luat viţică să aibe lapte
la copii Sarafim îi aduce în fiecare seară iarbă în atașul
motoţiclei Valea are slujbă bună îi storoș de noapte la
selsoviet ziua mă ajută la treabă poate dă Domnul și se
însoară și el că i-a venit vremea mâne scoatem cartoafele
de la deal am pus curechi la poloboc am făcut și 10
bănci de campot finu Vania mi-a adus de la zavod două
cleioance de pus pe masă îs tare frumoase înflorate de-ţi
iau ochii dar duhnesc a gaz le-am lăsat la aer Nina e
pradaveaţă la magazin la Chiperceni dar o ia nacelnicu
ei la Orhei s-a deschis un univermag cu de toate tare bine
se împacă amândoi mi-au adus și mie o pereche de gumari
sănătate să fie și pace ceea ce vă doresc și vouă cu drag
Profira
în zadar
tata ascultă Europa liberă
mă ghemuiesc și eu lângă el
mi se pare totul
atât de straniu
cei de afară ne spun
ce se întâmplă în ţară
ce nu se scrie în ziare
și ce nu trebuie să uităm
deși noi uităm imediat
când nu se mai înţelege nimic
tata caută Vocea Americii
și aici e la fel
deși ei sunt și mai departe
într-un târziu adorm
și-n vis le-ncurc
Vocea Europei, America liberă
atât de departe și atât de aproape
și, desigur, pentru noi,
în zadar
o compunere
cândva aici erau case
curţi și acareturi
porci în coteţe, câini în lanţuri
fum din hornuri
prune în iarbă, dude-n ţărână
oameni prin bătături
o mahala înfloritoare
cu simţurile vii și sângele iute
numai bună de pus în romane
stai, măi băiatule, ce-ţi veni
asta-i compunere
vezi că ai apucături nesănătoase
taie, taie totul și cască ochii
scrie despre ceea ce vezi
lasă nostalgiile mic-burgheze
are dreptate tovarășa profesoară
acum, aici, e un nou cartier
cutii de beton frumos aliniate
ferestre pline de soare
rufe colorate fluturând în balcoane
muzica bătătoarelor de covoare
iată, și câini fără lanţuri
liberi ca păsările cerului
și oameni care pleacă și vin
și-apoi iar pleacă zi și noapte
noapte și zi
prinși înșurubaţi într-un rost
care nu le dă pace
ca un mușuroi de furnici
pe care-l calci, uneori, cu piciorul
pe care-l destramă, deseori, vântul