din punctul meu de vedere e timpul să merg mai departe să depășesc această graniță când ai venit la mine erai ca un străin îți zâmbeam de la capătul robinetului cu mâinile în apa rece tu te priveai în geamul meu îmi vorbeai despre vitraliile tale de acasă îți întorceam chipul în lumină ca …
Spectral. Toate sunt privite de autorități bătrâne * Ceea ce mă dizolvă e rece ca un principiu și conține timp * Liniște, doar zumzetul aparatului de suferit de unică folosință toacă dimineața, mii de bucăți alburii sunt date pentru consum, fuioare moi poartă urmele atelajului, mulți se întorc din excursii nocturne și se conectează …
poem despre femei Doamne cum faci tu să fie într-o clipă dimineață amiază și seară sunt nopți când aflăm de la frunze șoaptele de pe buzele îndrăgostiților în acest anotimp femeile trag de tinerețe de parcă ar fi pânza unei amintiri pe care (mai demult) a șubrezit-o timpul că mâine vom ajunge întru-un loc …
am stropit durerea am stropit durerea cu apă rece ca gheața și cu apă fierbinte pentru a se usca și a deveni pulbere cu primul vânt mai aprig am deschis ferestrele am scuturat totul sperând că n-o voi mai trăi dar în urma ei am găsit – așa cum găsești chiar și prin casele împărătești …
Toată lumina lumii * Tot ce există-n Verbul s-a făcut, ca să răsune-aceste-n psalm cuvinte parcă de-a dreptul din divina Minte, din viul și frumosul absolut! Tot ce s-o sfînt nălța-ntre cele sfinte, tot ce va fi vreodată cunoscut și va-n chivotul fi din cer ținut suflare-aici se ști-vor și sorginte! De-alte puteri din cîntu-acest …
IV O, taină-a tainelor, ascensiune stelară-a mîinii-n centrul cunoștinței și pogorîre-a focului ființei, printr-un canal trupesc, dintr-o genune mă năvălind acum a dăruinței! O spargere-a puterii stă să tune în vertebralul trunchi și să mă-adune în fulgere cerești atotputinței! În tunete mă-ntrup și-ntr-un cuvînt ce, le-ncăpînd, proclamă stihial ritmul liturgic al chemării Tale, și, …
Poemele molimei din anul șobolanului de metal lumina ce-a curs cândva prin frunze e astăzi doar cheag cerul coborât printre crengi abia pâlpâie doar trecere pare gândul copt în formă bolnava lumină e arhipelag printre ani *** primăvara pământul e moale ca un plămân infectat și geme în spasme ca Rigoletto la gura …
Triptic pentru Miron Kiropol in memoriam I S-a dus împăratul Cel care sădea izvoare doar privind în pământ Cel care aduna muritorii în umbra lunii Și-i scotea în zori de zi spălați și luminați Ca niște nou-născuți S-a dus împăratul cu coamă de argilă scânteietoare Cu degete de quartz melodios Țin minte urechile lui domesticeau …
1. locul 15, vagonul 2. e african. are părul mare. creț mă întreabă dacă vorbesc românește mormăi ceva n-am chef de conversație. zice că nu a mers niciodată în egipt. zâmbesc. și ce treaba am eu? păi, cum, nu ești egipteancă? nu. pare dezamăgit. scoate din rucsac o hartă și îmi întoarce spatele. nu …
André Ferenc (n. 1992, Miercurea-Ciuc) poet slam, traducător, redactor al revistei literare „Helikon“. A terminat Studii de Limbă și Literatură Maghiară la Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca. A publicat poeme și traduceri în diferite reviste și antologii literare din România și Ungaria și a participat la numeroase evenimente de slam poetry. Laureat al Premiului Cartea …
Proba focului Mâ gândesc, prozaic și birocrat, că, la urma urmei, cel mai economic capăt de drum ar fi cenușa. S-ar câștiga ceva și din expresivitatea poetică a sfârșitului, comparaţia cu focul neputând fi ratată nici ea. Foarte uzata metaforă, veștedul simbol al flăcării, ar mai căpăta un lustru oarecare, luminoasa, ultimă transfigurare ar licări …
Nu eu… Râdeam și moartea era lângă noi, părea sfioasă. Și totuși, un fel de frică mascam. Ne aflam pe pământ, departe departe de casă, sau clipele-ncete răbdam? Mi se părea că-i departe, sub lună – în rază neagră pozând. O, atâtea zile și nopți o purtaserăm parcă nostalgici, în gând. Dar ea stătea …