Cascada (Anno Domini 2020) toți prietenii mei cu brațele pline de foi albe scriu câte un jurnal de pandemie în textele lor se aude o cascadă vuind locul unde cade apa zdrobită de bolovani pare poala unei femei bătrâne în care se adună pânza de la un război de țesut o urzeală albă și rece …
HIMERE Din când în când, confraţi amici, călătorim – corăbii bete, vicii latente şi secrete – acolo, nişte vieţi mai mici… Şi umbre mari ne mai străbat, e drept, din ce în ce mai rar, Rimbaud – boemul infernal, Verlaine – saturnian damnat; tenebre-alunecoase, reci din anotimpul infernal – suspin etern lipit fatal: „Te …
Tihna – în amintirea lui Laurenţiu Ulici De cîte ori mergeam la Sighet, de la Borșa în sus, aerul trecea printr-o pîlnie cu miros de prun, nările noastre însetate rămîneau mereu în urmă, pe dealuri ca niște armăsari pe spinările iepelor, ochii se pironeau în ţoiuri de sticlă și pînă nu-și trăgeau pleoapele peste lacrimile …
Var celest Din când în când, cineva din ceruri văruiește lumea. Varul acesta imaculat picură din ochii îngerilor care plâng atunci când văd mizeria pământească. Nu se mai observă, astfel, petele întunecate din noi și nici rănile arborilor spânzurând deasupra ierbii sufocate de gunoaie și zgură. Cineva din adâncul de sus desenează o nouă priveliște: …
Liniște, se rescrie istoria A început să mă intereseze cît mai puțin să scriu poezii care să rămînă definitiv în casa mamei lor care e limba română un sentiment de deriziune mă încearcă lucrurile se petrec în jur fără vreun motiv aparent viața se rezumă la o sumă de improvizații doar toamna din acest an …
Privirea Meduzei e anul molimei, o boală nouă care nu-mi amintește nimic aerul are zimți, totul în jur miroase a piatră are gustul apei pe care o beau din chiupul de piatră nu pot deosebi esențele tari vinul e steril ca lacrima spaimei apa are gustul și mirosul pietrei iar piatra nu are gust și …
Bătrînul din Wuhan Trăia în vremea aceea singur un bătrîn nonagenar în Wuhan. Nu-și mai dorea nimic. Ceru doar atît să coboare așa cu patul și să contemple atent pentru ultima dată Soarele Imperial la apus. În locul lui un altul – cum seamănă ei între ei – putea fi de-acum vindecat. Biblioteca Eu …
LA LOCUL CUVENIT Vezi, până la urmă, toate s-au așezat la locul cuvenit Potolindu-se ca o apă învolburată până mai ieri Când vâsleam văzduhul cu palmele în care Topeam, arar, câte-o stea dătătoare de alte puteri… Nisipul, tot mai gloduros, nu-mi mai mângâie genunchii Altădată, gata să se-ndoaie, supuși Sunetele se-aseamănă Doar cu ele însele, …
rugina înserării cuprindea resturile întîmplărilor trăgînd după ele lungi trene ale nepăsării. vacarmul acela care despică totul în două. ca într-o baladă a deșertăciunilor ultime. despre noi soseau vești din ce în ce mai neverosimile. cu vii și morți care se rătăcesc între neguri, cu locuri și timpuri prin care trec alte arătări stacojii, care …
peste blîndețe vine zgomotul tehnic al orașului și tehnica anulează tot, fără milă, o încercare care mă întoarce din drum și îmi ridic ochii spre luna fină a morții mele încete un pian, un suflu, șoapte în noapte mîini ce nu se mai ating nici nu s-au atins vreodată păsări ce zboară rapid de pe …
1. Am vrut să fiu pădure Am vrut să fiu pădure umblătoare cu aşteptarea vietăţilor în ochi pândind primăvara. Să mă hrănesc cu hribi, coarne de cerb şi triluri de mierlă, să pot vorbi cu norii ca de la om la om. Am mai vrut să vibreze în timpanul sensibil al lumii sunetul glasului meu, …
Blumine La apa trupului am stat și am plâns făcusem dragoste prima oară cu un poem prea știutor nici el… mirosea a busuioc Blumine Poemul își alege poetul cum copiii părinții cerneala ia culoarea arhanghelului de purpură fiecare literă poate fi diamant sau mărgea o gemă a oglinzii umilința splendorii viețașă într-o temniță fără gratii …