acasă
Asta ar fi de dorit deocamdată: să mă aleg cu fum
După ce voi fi stins cât-de-cât focarele din pădure
Obosit de acest du-te-vino la râul de scrum
Din care apa s-a dus fără să plângă, fără să-njure.
Toată pădurea nu mai e decât rugul de mure
Prin care Mumă-sa își cată vedenia unui drum
Nici măcar puţinul ei sânge nu are cum
Să lumineze, să se înalţe, să mai îndure.
Da, va ieși un fum de pomină și eu voi fi vinovat:
Că n-am făcut sacrificiul canonic chiar și târziu
Că n-am găsit casa bătrână căreia i-am fost fiu.
Mi-aș dori doar atât: pe fumul vălurind deocheat
Să pot, ca pe o ultimă filă, cu cenușa-mi să scriu
Că, de fapt, am ajuns, că sunt acasă, că-s viu.