Poezie de Ion Tudor Iovian

1. Aghiuţă puiule
ia treci tu acilea şi-ţi fă lecţia de poezie
Aghiuţă puiule
ia treci tu acilea şi-ţi fă lecţia de poezie
şi scrie tu puiule dragă
despre geniile noastre
câtă frunză şi iarbă şi hasmaţuki şi ştir din cel
bărbătesc
aşii poemului inflamat în dârdorile colacului peste pupăză
cu balonaşe metafizice din barul Che Guevara
cu vârtelniţă pentru minunile nimicului cu noduri
în care băltesc în toată splendoarea
găurile negre unse cu dohot şi serotonină
şi scrie şi tu
infra-poezie-anti cu şpan furluat de la poezia de anțărţ
înţărcată sireaca
cu turţ şi melancolie rose-bonbon
cu şliboviţă şi
disperare băută
cu paiul
scrie tu
cu unghia înfiptă-n gâtul privighetorilor
de pe Bahlui şi Dâmboviţa
de pe Feleac şi Tâmpa
poeme cu seringa înroşită în ecstasy
pentru dinţii străpeziţi deja
de atâta frumuseţe lunatică livrată în
borcănaşe cu tricolor
ai Lolitei
şi Duduii din Vaslui
cu triplu sex şi sâni cât America la vreme de secetă
şi de Mopete
scrie tu proezeme cu sifon şampanizat
şi poeroze contra meteorismului şi furiei
şi
poezie estrogenă care îţi ia minţile şi le duce naibii
pomană
cu tuş
îndoit cu trăscău stors din creierul lui Nichituş
ambetat de himera femeii perfecte
lucrată la strungul poetic al anilor 60
ca să aibă graţia şi umbra amară a
unei idei
– ai prins-o şi tu odată
pezevenghiule
din zborul ei primăvăratic pe deasupra realităţii ireale
şi ai drămăluit-o de i-au mers fulgii
în Cişmigiu
în Piaţa Matache
în Căcaina
pe Tâmpa
încât acum e gravidă şi are intelect
scrie Aghiuţă
cu peniţe date cu sacâz şi cârmâz
cu ghionturi şi vânturi năprasnice
prin teii în floare pe Corso
cu acul şi andreaua lui Coco
fierte în vitriol de cel bun
care te ridică
din morţi
şase centimetri deasupra realului
scrie tu Aghiuţă puiule
despre
prăbuşirea noastră en abime
cu tot cu îngerii de turtă dulce şi de carton
ia
fă şi tu Aghiuţă puiule
un pustiu de bine pe lumea asta –
rupe cu ranga iubirii de aproapele
şalele poeziei hrănite cu zăhărelul
şi smiorcăieli pisiceşti
şi gânduri mai puţintele
dar tu te încăpăţânezi să re-scrii cu vârful cozii
muiat în
parfumuri răsuflate în ohuri şi ahuri
secole de poezie plângăreaţă
în dulcele stil clasic pe butuci și-n târlici
te prefaci că nu vezi că lumea s-a schimbat
că mica vicioasă poezia bagă pe ţeavă gloanţe dum-dum
mirosind
a praf de pușcă și adrenalină și frică și urale de ucis copiii
de dat pe spate cu upercuturi erotice
yesmenii
din Absurdistan
dar tu Aghiuţă tragi cu gheara
perversule
urme adânci
în viaţa poeţilor fără ziua de mâine
pe obrazul deja pătat de boală
al limbii
tăvălite prin prea mult piper și mujdei și fiere și tăceri cu
căluș
și ifose graseiate din high-life
ca să plutească prin șvaiţerul gloriei
marţea și vinerea când e joia tineretului
și asta te face să te tăvălești de plăcere
prin praful bibliotecilor –
prin griurile de după-amiază când iubirile se oţetesc și
mor –
„amestecă în înţelepciunea ta un grăunte de nebunie“
Aghiuţă
dacă vrei
să fii tras în ţeapa gloriei tricolore de pe academie
uite ciucalată
Aghiuţă puiule
de la gureşii nostri poeţi botezaţi în turţ psihedelic
câte cinci odată
şi mai uită şi tu
cine a dat şi cine n-a dat cu parul în academie
cine a spart şi cine nu geamurile de la librăria Socec
şi a fluierat mioritic ori nu
şi crunt şi acru la Operă
dar nu-mi mai pune sufletul pe masă
să mi-l hăcuie cine-ştie-cine
să-l tragă pe roată
să-l stoarcă de ultima picătură de
lumină lină de seară
mai pune şi tu Aghiuţă puiule
muşcate albe şi roşii
în ferestre – să se vadă
că încerci să-ţi schimbi
năravul şi părul şi sexul şi codul genetico-poetic şi
regulile de punctuaţie şi sintaxa emoţiilor scăpate din
frâu
şi magna cum laude pentru că
ai făcut praf şi pulbere ritm of my heart
şi te-ai strecurat hoţeşte
prin mode şi timp
în paratexte şi subtexte
să dai cu var Aghiuţă puiule
peste oglinzi
peste ape prin care curg
secole de poezie trasă la rindea și de păr în sus
spre glorie după reţetă
lasă-mă să-ţi injectez în venele cu catran și cenuși
un alt fel de cântec
mai nou și înalt
ca atunci când se crapă ziuă când se
crapă de adevăr
până va ţâșni cu adevărat sângele și în tine
și vei surâde și tu și îţi vei schimba
poveștile și viaţa
scrie și tu Aghiuţă puiule
versurele cu scârlionţ
dacă vrei să scapi de pedeapsa atât plăcută
de a îndrepta
cu limba
un fir de păr pubian
de la Venus-cea-plină-de-nuri din Cuca Măcăii
de la mica vicioasă poezia răpusă
de trei ori pe noapte
de nostalgie
și
gâdilată la tălpi de mustăţile din fibră de sticlă și acid
sulfuric
ale lui Iovian împăratul
poate vei îndrepta
greșelile de gramatică de inganbament de paralelism cu
icnete
și firul de păr pubian
ghidușul
tare cârlionţat și jucăuș și obraznic
despeliţează-te Aghiuţă puiule
și
după ce vei bea
un păhărel de apă tare din Bistriţa Năsăudului și Căcaina
trage pe tine cămașa morţii pătată de molii
și fă cum ţi-i meșteșugul
dacă-ţi mai dă mâna
cârnaţi și sângereţi ș-alte mâncări pentru drăculeţi
din maţele goale ale poeţilor
din creierii istoviţi de lene metafizică
vino puiule
să te-nsoţești cu Albă ca Zăpada pe care au îmbătrânit-o cei 7 pitici
ca să nu mai nască
săraca
o altă generaţie de mâncători zădarnici de bucate
și
scrie-ţi Aghiuţă puiule
epitaful
pe foaia de un alb funebru
cât Lolita cea Albă ca Zăpada
draga de ea
îţi vâră coada jucăușă în priza ei la 220 V
poate așa te vei albi și tu
și vei străluci în nopţile
cu ploaie acidă
și mult amar
și urât
dar tu spui NU Aghiuţă puiule
ești domnul Nu acum și totdeauna? l