Liniște, se rescrie istoria A început să mă intereseze cît mai puțin să scriu poezii care să rămînă definitiv în casa mamei lor care e limba română un sentiment de deriziune mă încearcă lucrurile se petrec în jur fără vreun motiv aparent viața se rezumă la o sumă de improvizații doar toamna din acest an …
Privirea Meduzei e anul molimei, o boală nouă care nu-mi amintește nimic aerul are zimți, totul în jur miroase a piatră are gustul apei pe care o beau din chiupul de piatră nu pot deosebi esențele tari vinul e steril ca lacrima spaimei apa are gustul și mirosul pietrei iar piatra nu are gust și …
Bătrînul din Wuhan Trăia în vremea aceea singur un bătrîn nonagenar în Wuhan. Nu-și mai dorea nimic. Ceru doar atît să coboare așa cu patul și să contemple atent pentru ultima dată Soarele Imperial la apus. În locul lui un altul – cum seamănă ei între ei – putea fi de-acum vindecat. Biblioteca Eu …
LA LOCUL CUVENIT Vezi, până la urmă, toate s-au așezat la locul cuvenit Potolindu-se ca o apă învolburată până mai ieri Când vâsleam văzduhul cu palmele în care Topeam, arar, câte-o stea dătătoare de alte puteri… Nisipul, tot mai gloduros, nu-mi mai mângâie genunchii Altădată, gata să se-ndoaie, supuși Sunetele se-aseamănă Doar cu ele însele, …
rugina înserării cuprindea resturile întîmplărilor trăgînd după ele lungi trene ale nepăsării. vacarmul acela care despică totul în două. ca într-o baladă a deșertăciunilor ultime. despre noi soseau vești din ce în ce mai neverosimile. cu vii și morți care se rătăcesc între neguri, cu locuri și timpuri prin care trec alte arătări stacojii, care …
peste blîndețe vine zgomotul tehnic al orașului și tehnica anulează tot, fără milă, o încercare care mă întoarce din drum și îmi ridic ochii spre luna fină a morții mele încete un pian, un suflu, șoapte în noapte mîini ce nu se mai ating nici nu s-au atins vreodată păsări ce zboară rapid de pe …
1. Am vrut să fiu pădure Am vrut să fiu pădure umblătoare cu aşteptarea vietăţilor în ochi pândind primăvara. Să mă hrănesc cu hribi, coarne de cerb şi triluri de mierlă, să pot vorbi cu norii ca de la om la om. Am mai vrut să vibreze în timpanul sensibil al lumii sunetul glasului meu, …
Blumine La apa trupului am stat și am plâns făcusem dragoste prima oară cu un poem prea știutor nici el… mirosea a busuioc Blumine Poemul își alege poetul cum copiii părinții cerneala ia culoarea arhanghelului de purpură fiecare literă poate fi diamant sau mărgea o gemă a oglinzii umilința splendorii viețașă într-o temniță fără gratii …
ALBASTRU INUTIL Mi se vorbise mult de culoarea albastră, De aburii de vată care inundaseră universul, De izvoarele verticale ca nişte săbii de apă, Ori ca nişte trestii de lumină, legănate de adierea timpului. Mi se vorbise despre cai albaştri şi negri, Mereu în goană prin mitologiile cerului, De zei solemni adormiţi în fotolii, Printre …
omul aflat la răspântie Frica pune stăpânire pe omul aflat la răspântia clipei cât durează clipirea unei stele spre stingere. Uneori am vrea să fim cât mai departe de ceea ce nici moartea nu mai poate desparte acum aici mâine dincolo trași pe o roată scârţâind a neîndurare fără de aer și nici respirare suntem …
Timpul AS Intru în acest sentiment ca într-o carieră de piatră, tai zilele c-un fierăstrău de silabe: da-nu, nu-da, da-nu, nu-da – La un capăt eu, la celălalt Derrida În urma mea rămâne-un nisip negru: litere de carne și sânge, secunde de- con-stru-i-te, tranșate: A, O, Î; E, U, I – toate având ADN-ul dimineților …
Am înfrunzit Am înfrunzit la umbra casei tale. Doar ţie ţi-este dat ca să mă vezi – Rug de lumină verde în vibrare, Cerşind să-l iei în braţe, să îl crezi. Am înfrunzit. E ora când cenuşa Clepsidrelor abia ne mai încape, Când nerăbdarea îmi deschide uşa Şi patul dalb e-atâta de aproape. Am înfrunzit …