acasă Asta ar fi de dorit deocamdată: să mă aleg cu fum După ce voi fi stins cât-de-cât focarele din pădure Obosit de acest du-te-vino la râul de scrum Din care apa s-a dus fără să plângă, fără să-njure. Toată pădurea nu mai e decât rugul de mure Prin care Mumă-sa își cată vedenia …
Jurnal 2020 * Am părăsit cândva poezia fără să simt durerea aceea insuportabilă pe care mulţi o descriu ca fiind letală. Asta se întâmpla într-un an ploios în care anotimpurile se amestecau între ele şi eu eram în căutarea unui plan care să submineze cuvintele. Sunt liberă, mi-am spus, dar asta era doar un mod …
Viața pentru începători Fără să scrii n-o să afli cine ești n-o să ai parte de o instalare domestică ca să scrii trebuie să fii puțin obosit ești vag conștient că cineva cu o oarecare insistență în traiul din luncile fumegoase precum un pleonasm a ținut pasul cu tine și te-a obosit moartea te-a obosit! …
Balaurii Balaurii unul după altul se cațără pe turnul cu fantome au douăsprezece capete dar nu le sunt de ajuns fiecare și-l caută pe al treisprezecelea pentru altă inimă proprie pentru alt suflet propriu își dispută o potcoavă găsită pe un nor ceva mai neguros decât sunt norii de obicei „e a norocului am …
Trăiesc indescriptibilul. O viziune Drumurile se șterg sub pașii mei, cerul devine casant, se sparge în câteva locuri. Prin deschizăturile absurd ivite se revarsă valuri de tăcere grea. E o tăcere care spune ceva pe un ton poruncitor, dar nu înțeleg ce spune. Tot prin spărturile acelea izbucnește un vânt versatil: lingușitor la început și …
CLAU Clau, te iubesc, ţi-am ciuntit numele ca să fii numai a mea. Suavă, intangibilă, ating, totuși, aerul pe care-l respiri și aștept darul ochilor tăi, zeiţă înlăcrimată. Noaptea trecută m-ai visat. Altfel, dormeam, dar nu am putut să închid un ochi. Simţeam că cineva mă fură, cel mai dulce jaf… Erai hoţul tandru care …
Morți succesive Știu stau într-un șifonier printre umerașe într-o cameră de hotel al cărui nume nu mi-l mai amintesc Sunt la Odesa Lângă mine stă fata pe care o iubeam Nu știu ce caut în șifonier sunt înăuntru și privesc zâmbitor în jos spre pantofii care nu se văd cu o mână dau un …
Făt-Frumos De veacuri, Făt-Frumos ucide zmei și nu mai isprăvește, poate așa e-un pic mai limpede această lume de care-aproape a uitat, iar fata împăratului, demult eliberată din copac, s-a dus, lăsându-și diadema în poiană. Bătrân acum, viteazul se apleacă și vede cum înflorește roua pe rubine și diamante, fără știre, fără caznă, singurul martor …
Descensio I este o cameră în tine pe care n-o vizitezi niciodată o cameră care-și schimbă poziția în tine de cele mai multe ori o găsești ferecată zidită de cele mai multe ori ușa camerei pare inexistentă n-ai ochi pentru ea dacă totuși găsești ușa și vrei să intri în camera necercetată cine te așteaptă …
din punctul meu de vedere e timpul să merg mai departe să depășesc această graniță când ai venit la mine erai ca un străin îți zâmbeam de la capătul robinetului cu mâinile în apa rece tu te priveai în geamul meu îmi vorbeai despre vitraliile tale de acasă îți întorceam chipul în lumină ca …
Spectral. Toate sunt privite de autorități bătrâne * Ceea ce mă dizolvă e rece ca un principiu și conține timp * Liniște, doar zumzetul aparatului de suferit de unică folosință toacă dimineața, mii de bucăți alburii sunt date pentru consum, fuioare moi poartă urmele atelajului, mulți se întorc din excursii nocturne și se conectează …
poem despre femei Doamne cum faci tu să fie într-o clipă dimineață amiază și seară sunt nopți când aflăm de la frunze șoaptele de pe buzele îndrăgostiților în acest anotimp femeile trag de tinerețe de parcă ar fi pânza unei amintiri pe care (mai demult) a șubrezit-o timpul că mâine vom ajunge întru-un loc …