Poezie de Vasile Igna

 

JOCURI ȘI NU PREA

Camuflaj

I do not know much about gods“

T.S. Eliot

Amiaza stă să cadă, sub troițe fierbe seara

din țarcuri urcă fumuri și se coboară scara

de funigei zănatici cu fir ca de paing

ce-n asfințit așteaptă, și-al verii car împing

Motani cu ochi de sticlă și gheara de oțel

torc firele de iarbă, ghimpăr și troscoțel

fac funii din amurgul ce bâiguie cu larmă

încuie ușa verii și-al toamnei zăvor sfarmă

Un vier pitic, o gâscă, un iepure de casă

se-ndeasă unu-n altul, se ceartă, nu se lasă

mânați în șir ca oaia, și se strecoară-afară

din curte, unde-i ziuă și dintr-odată seară

Până ce sus, deasupra, un zvon deschide poarta

cum ar deschide Zeul în fața lumii soarta

și-acoperă cu-n giulgiu de pir și de cucută

și fața vremii moartă, și cea abia născută.

Horoscop

Nu te uita la cel ce poartă

poemul scris într-un colț de pancartă.

Oricum

nu mori acum

mai poți risipi boarea

ce vine odată cu înserarea

crescută în pripă

sub a liliacului de beznă aripă.

Și fă-te că nu te supui

Nici Lui nici Lui nici Lui.

Acolo cuvântul n-are răbdare

silabele se rostogolesc în pudoare

se fac subțiri ca luciul gheții

pe care lunecă spre amiază

cel ce încă treaz mai visează.

Îngăduie, Doamne, vieții

să se oglindească pe sine

să-și acopere ochii

și să vadă mai bine

și urechile să le astupe

cu ceară de viespi și făină de pupe.

Adaugă, totuși, două rime mai rare

ce nu spun nimic dar încearcă să zboare

peste țarina cu mărăcini și trifoi.

Nu te uita înapoi

nici înainte

piatra de moară

macină aceeași făină precară

și-un steag oarecare

flutură peste vină și resemnare.

Ce singure dau dezlegare

dimineața foarte devreme ori pe-nserare

la îmbălăciuni și la jurăminte.

Și, câteodată, la smintirea de minte.

Piatră

Apa privește la apă.

Cum curge se uită, la cum se crapă

de zi, și cum se întunecă

cum pâlpâie luna și alunecă

din fluviu în mare. Se duce.

Deasupra o piatră rotundă

plutește năucă pe undă

se-ntoarce pe spate străluce

precum strigoii-năluce

plutește-nainte și tace

vorbește cu sine și face

din undă vârtej până când

curg picuri de sânge, și-n gând

se-aude bulboana cum latră

și face din piatră o vatră

o lespede fără hotar

în mijloc cu-n ochi de fanar

ce nici luminează și nici

nu pare a fi de pe-aici.

Din veac a rămas o secundă

din piatră o urmă de undă.

Nod

Te furișezi în vară ca vulpea într-un lan

ce-și crede prada încâlcită-n grâne

amușinezi ca un de cârpe câine

și foamea-ți crește cât în veac un an

Și-o să mai crească fără doar și poate

și-o să mai scadă poate mai spre seară

când din neghină grâul s-ar socoate

lăsând virtuții coaja ei amară

să răsădească lujer dimineții

și floarea cărnii să îmbobocească.

De dincolo de gard se-nghesuie scaieții

și îți croiesc coroană din ciulini și iască.

Domestică

Ti-tu-rum-ta

ochiul trece peste casa ta

ti-tu-rum-tin

mai așteaptă puțin

în margini de păduri pustii

unde cocoșii nu cântă

unde pricolicii sunt ageamii

și vocea cucului e înfrântă.

Ori așteaptă acolo unde nu e nimic

și golul e gol cu mers de pitic

ce nu vede, iar de auzit nice vorbă,

nici cât să-ncapă-ntr-o torbă

de greier posac, de furnică

înghesuiți într-o gaură cam mică

de doi motani

golani

și-o biată pisică.

Comfort reading

Poate plouă poate e frig poate îngheață

poate roata morii se-nvârte în gol

poate e vorba de-aceeași stupidă povață

poate un paralitic sobol

sapă la rădăcinile zilei și poate

în loc de sânge-i poate nămol

poate împarte ori scade poate socoate

câte din păsări lipsesc din stol

poate că totul nu-i decât poate

o carte citindu-se singură-n zori

cu slove înfipte-n alt vis și cu toate

ferestrele închise de mii de ori.