JOCURI ȘI NU PREA
Camuflaj
„I do not know much about gods“
T.S. Eliot
Amiaza stă să cadă, sub troițe fierbe seara
din țarcuri urcă fumuri și se coboară scara
de funigei zănatici cu fir ca de paing
ce-n asfințit așteaptă, și-al verii car împing
Motani cu ochi de sticlă și gheara de oțel
torc firele de iarbă, ghimpăr și troscoțel
fac funii din amurgul ce bâiguie cu larmă
încuie ușa verii și-al toamnei zăvor sfarmă
Un vier pitic, o gâscă, un iepure de casă
se-ndeasă unu-n altul, se ceartă, nu se lasă
mânați în șir ca oaia, și se strecoară-afară
din curte, unde-i ziuă și dintr-odată seară
Până ce sus, deasupra, un zvon deschide poarta
cum ar deschide Zeul în fața lumii soarta
și-acoperă cu-n giulgiu de pir și de cucută
și fața vremii moartă, și cea abia născută.
Horoscop
Nu te uita la cel ce poartă
poemul scris într-un colț de pancartă.
Oricum
nu mori acum
mai poți risipi boarea
ce vine odată cu înserarea
crescută în pripă
sub a liliacului de beznă aripă.
Și fă-te că nu te supui
Nici Lui nici Lui nici Lui.
Acolo cuvântul n-are răbdare
silabele se rostogolesc în pudoare
se fac subțiri ca luciul gheții
pe care lunecă spre amiază
cel ce încă treaz mai visează.
Îngăduie, Doamne, vieții
să se oglindească pe sine
să-și acopere ochii
și să vadă mai bine
și urechile să le astupe
cu ceară de viespi și făină de pupe.
Adaugă, totuși, două rime mai rare
ce nu spun nimic dar încearcă să zboare
peste țarina cu mărăcini și trifoi.
Nu te uita înapoi
nici înainte
piatra de moară
macină aceeași făină precară
și-un steag oarecare
flutură peste vină și resemnare.
Ce singure dau dezlegare
dimineața foarte devreme ori pe-nserare
la îmbălăciuni și la jurăminte.
Și, câteodată, la smintirea de minte.
Piatră
Apa privește la apă.
Cum curge se uită, la cum se crapă
de zi, și cum se întunecă
cum pâlpâie luna și alunecă
din fluviu în mare. Se duce.
Deasupra o piatră rotundă
plutește năucă pe undă
se-ntoarce pe spate străluce
precum strigoii-năluce
plutește-nainte și tace
vorbește cu sine și face
din undă vârtej până când
curg picuri de sânge, și-n gând
se-aude bulboana cum latră
și face din piatră o vatră
o lespede fără hotar
în mijloc cu-n ochi de fanar
ce nici luminează și nici
nu pare a fi de pe-aici.
Din veac a rămas o secundă
din piatră o urmă de undă.
Nod
Te furișezi în vară ca vulpea într-un lan
ce-și crede prada încâlcită-n grâne
amușinezi ca un de cârpe câine
și foamea-ți crește cât în veac un an
Și-o să mai crească fără doar și poate
și-o să mai scadă poate mai spre seară
când din neghină grâul s-ar socoate
lăsând virtuții coaja ei amară
să răsădească lujer dimineții
și floarea cărnii să îmbobocească.
De dincolo de gard se-nghesuie scaieții
și îți croiesc coroană din ciulini și iască.
Domestică
Ti-tu-rum-ta
ochiul trece peste casa ta
ti-tu-rum-tin
mai așteaptă puțin
în margini de păduri pustii
unde cocoșii nu cântă
unde pricolicii sunt ageamii
și vocea cucului e înfrântă.
Ori așteaptă acolo unde nu e nimic
și golul e gol cu mers de pitic
ce nu vede, iar de auzit nice vorbă,
nici cât să-ncapă-ntr-o torbă
de greier posac, de furnică
înghesuiți într-o gaură cam mică
de doi motani
golani
și-o biată pisică.
Comfort reading
Poate plouă poate e frig poate îngheață
poate roata morii se-nvârte în gol
poate e vorba de-aceeași stupidă povață
poate un paralitic sobol
sapă la rădăcinile zilei și poate
în loc de sânge-i poate nămol
poate împarte ori scade poate socoate
câte din păsări lipsesc din stol
poate că totul nu-i decât poate
o carte citindu-se singură-n zori
cu slove înfipte-n alt vis și cu toate
ferestrele închise de mii de ori.