peste blîndețe vine zgomotul tehnic al orașului și tehnica anulează tot, fără milă, o încercare care mă întoarce din drum și îmi ridic ochii spre luna fină a morții mele încete un pian, un suflu, șoapte în noapte mîini ce nu se mai ating nici nu s-au atins vreodată păsări ce zboară rapid de pe …
1. Am vrut să fiu pădure Am vrut să fiu pădure umblătoare cu aşteptarea vietăţilor în ochi pândind primăvara. Să mă hrănesc cu hribi, coarne de cerb şi triluri de mierlă, să pot vorbi cu norii ca de la om la om. Am mai vrut să vibreze în timpanul sensibil al lumii sunetul glasului meu, …
Blumine La apa trupului am stat și am plâns făcusem dragoste prima oară cu un poem prea știutor nici el… mirosea a busuioc Blumine Poemul își alege poetul cum copiii părinții cerneala ia culoarea arhanghelului de purpură fiecare literă poate fi diamant sau mărgea o gemă a oglinzii umilința splendorii viețașă într-o temniță fără gratii …
ALBASTRU INUTIL Mi se vorbise mult de culoarea albastră, De aburii de vată care inundaseră universul, De izvoarele verticale ca nişte săbii de apă, Ori ca nişte trestii de lumină, legănate de adierea timpului. Mi se vorbise despre cai albaştri şi negri, Mereu în goană prin mitologiile cerului, De zei solemni adormiţi în fotolii, Printre …
omul aflat la răspântie Frica pune stăpânire pe omul aflat la răspântia clipei cât durează clipirea unei stele spre stingere. Uneori am vrea să fim cât mai departe de ceea ce nici moartea nu mai poate desparte acum aici mâine dincolo trași pe o roată scârţâind a neîndurare fără de aer și nici respirare suntem …
Timpul AS Intru în acest sentiment ca într-o carieră de piatră, tai zilele c-un fierăstrău de silabe: da-nu, nu-da, da-nu, nu-da – La un capăt eu, la celălalt Derrida În urma mea rămâne-un nisip negru: litere de carne și sânge, secunde de- con-stru-i-te, tranșate: A, O, Î; E, U, I – toate având ADN-ul dimineților …
Am înfrunzit Am înfrunzit la umbra casei tale. Doar ţie ţi-este dat ca să mă vezi – Rug de lumină verde în vibrare, Cerşind să-l iei în braţe, să îl crezi. Am înfrunzit. E ora când cenuşa Clepsidrelor abia ne mai încape, Când nerăbdarea îmi deschide uşa Şi patul dalb e-atâta de aproape. Am înfrunzit …
Autumnale 1. Dacă stai și aștepţi să vină noiembrie să alergi gândul în nori încearcă să nu uiţi adevăruri elementare ca iubirile incendiate la apusul ce le atrage să le pârjolească penajul. Și de stai tolănit într-o altă dimensiune: ascultă inima se preface într–o vietate de care nu se teme nimeni. Înalţă un imn Celui …
Om și rugă De ce mă chinui, Doamne? Ispășesc povestea ce n-am terminat-o încă? Ar fi, din parte-mi, gândul nebunesc, să fiu un fel de carne și de stâncă. E-adevărat, atunci când văd femeie cu trupul gol și pletele arzând, neapărat îmi vine vreo idee și poate chiar mai întrevăd vreun gând. Dar stâncă, Doamne, …
de viitor O cum se-aude umbletul de șoarece-al viitorului prin micile sertare-ale izvorului viitorul care se hrănește cu mici vînătăi cu litere zgribulite care ronțăie amănuntele povestirilor miroase atent libidoul bea apă din micile fotografii lucioase își face cuib în pieptul de pîslă al fecioarelor chițcăie fericit la portavoce apoi se-ascunde-n prezentul pe care l-a …
Printre vânătorii de orbi 1. Legea e crudă în lumea celor care văd: numai orbii îi conduc pe orbi mi-e martor Pieter Bruegel cel Bătrân haita îl apără pe lup corb la corb nu-și scoate ochii frica – orbește în lumea celor care văd au apărut vânătorii de orbi nu se știe cine-i alege: au …
Eu vin ca o ninsoare Unde ești fiu al ultimei ninsori, Unde ești mamă a cerului Marie, Te văd trecând prin ceruri deseori Lumină rugătoare către Fiul Tău Când eu vin și vin ca o ninsoare Dintr-un alt ev uscat de omenie Disperare de îngeri că veșnic ninge Peste o mare de gheață tot mai …