Poem de Ion Tudor Iovian

şi începuse să plouă mărunt enervant

şi amurgul nu mai sfârşea

din verdele viu care s-a dus pe pustia neagră

cineva a strâns

un verde

amar amar cu ghimpi toxici poate pentru

tine poate pentru el

cineva

ţi-a şters aurul pufos de pe frunte

de la petrecerea ta

de la pub

între zei câteva clipe

a şters

scrierea măruntă în care povestea ta a

început să prindă cheag

şi începuse să plouă

mărunt

enervant

şi amurgul nu mai sfârşea

dar vine ceasul şi ceasul a venit şi nu eşti

niciodată pregătit

pentru această întâlnire secretă –

tu cu tine însuţi

care eşti demult Celălalt şi Nimeni.