Poeme de Emil Nicolae

 

C.I.

Aproape că nu mai ai vreo îndoială

asupra faptului că ești / că exiști

ca o emanație a lucrurilor

pe care le posezi

(un nasture o batistă un fular

ochelarii o carte un pachet de țigări)

și nici nu ți-a trecut prin minte

până acum că

e posibil să fii / să exiști

mai degrabă ca o proiecție

a lucrurilor pe care nu le ai

(un crocodil un tanc

un cuptor de la Auschwitz

un mausoleu în piața centrală)

și treci mai departe cu identitatea relativă

cel cu fularul roșu“

sau

cel fără caschetă de război“

Despre tristețe

Nu este obligatoriu

ca tristețea să te sufoce –

ea poate să fie și blândă

suportabilă chiar plăcută

învăluindu-te ușor

precum aroma cafelei dimineața

stai în acest tablou așezat

pe scaunul din fața ferestrei

și încerci să-ți amintești

dacă aseară ai udat myosotis-ul

de pe pervaz

lumina umple tabloul

revărsându-se dinspre răsărit

tu stai contre-jour cu spatele

către încăperea pe care

ea tocmai a părăsit-o

fără să-ți poată vedea fața

și te gândești că tristețea

nu există cu adevărat

în absența expresiei

(cearcănele din orbită

rictusul amar

încrețiturile frunții)

ci doar e schițată / sugerată

de mâna întinsă

în căutarea scrumierei

Parcurs

Încăpățânarea

ți se întâmplă după naștere

când începi să faci vocalize

și instrucție de front cu părinții

apoi vei descoperi cuvintele

și foloasele lor necuvenite

și faptul că nu te ascultă

decât regnul tău animal

și vei vorbi și vei vorbi până când

tu însuți nu vei mai auzi ce spui

(norocul tău poate fi doar o iubită

care să te-nțeleagă din priviri)

iar după o vreme fiecare cuvânt

ți se va părea o funie

legată de gât

și vei vorbi din ce în ce mai rar

știind prea bine că urmează

descăpățânarea

(I)Real

Nu poți să știi de câte ori

urechea ei trandafirie

a fost comparată cu o scoică

încât acum când o privești

îți spui „iată o scoică trandafirie

cu irizări și transparențe misterioase“

în același timp întrebându-te uimit

ce caută pe această pernă

alături de care ai dormit

Pietre moi *

Întoarce-te spre răsărit

acum ai peisajul sub talpă

și dorința de a-l călca apăsat

el se-ntinde ca mucigaiul

și mustește de apa veacurilor

verdele e spiritul său care

te face să-ți pierzi echilibrul

galbenul e inima lui care

îți pune piedică

din loc în loc e țintuit

cu flori de mac sau

cusut cu tufe de gențiană

trebuie să te obișnuiești

cu peisajul acesta

să-l stăpânești / să-l fixezi

bine pe spinarea andezitului

și mai ales să nu-l contempli –

contemplarea e sfârșitul peisajului

ea îl usucă și-l desprinde

de pe stâncă lăsându-l

în bătaia vântului

__________

*La o expoziție a sculptorului Nicolae Fleissig.

Jogging la Auschwitz

Ca și cum n-ai călca

atârni de respirație

cum atârnă cireașa de ram

întunericul luminează cerul

mai tare ca soarele

inima e metronomul tristeții

mângâiate de amintirea iubitei

și la fiecare pas te simți

mai ușor cu o bucată de viață

verde proaspăt / „verde crud“

respirația nu se simte

respirația e în plămânii alergătorului

ce frumos crește iarba

deasupra morților

Platon

După o lungă experiență

petrecută în bazarul vieții

ai ajuns la concluzia că

prezența obiectului blochează cuvintele

nu le lasă să se apropie

și le face inutile

apoi

în ziua în care vei pierde obiectul

sau îl vei arunca

sau cineva ți-l va confisca

vei constata că nu-ți rămâne

altceva de făcut decât

să te ocupi de descrierea lui

până la sfârșit

Confesiune

Je suis une plante“ îți șoptește

la ureche prietena artistului

adică mai adaugă ea o literă-n cuvânt

sau pune o tușă în tablou

sau introduce o notă în portativ

sau mângâie asperitățile pietrei

căci tuturor le plac plantele agățătoare

pentru că știu să ascundă imperfecțiunile

Invers

Trupul are forma sufletului

(sau invers)

au spus cândva înțelepții

astăzi te culci peste sufletul tău

și

mâine te trezești peste sufletul ei

(sau invers)

încurcate sunt căile Domnului

Știință

Felinarul mic luminează noaptea

din lăuntrul felinarului mare

cu înverșunare cauți restul chibritului

care a aprins fitilul felinarului

și pe restul chibritului cauți

urma de fosfor care să-ți dezvăluie

marca fabricii de chibrituri

dar nu te interesează deloc

cine a făcut noaptea

(Din cartea în pregătire Emanuel spune)