Versuri albe în pământul negru poetului Radnóti Miklós În tăcere gropile și le-au săpat… Ja! Sângele negru în urechile celui mort, în buzunarele impermeabilului rime, până în ultima clipă țesute, în convoi în ritmul pașilor, în lagăre, sau în cort. cezurile puse când vâslești prin noroi. Versuri scoase atunci din întunecime, iar în zori …
Poemele verii * La marginea zilei stau toate, toate la marginea vieții și-n pulberea lumii, toate-nceputele neîncepute, mirosind a pământ și a cer, năluciri prin care cuvintele se caută în tăcerea dintâi. * Toate se-ntorc în ea, toate de ele însele în ele însele se-adăpostesc; doar tiparele zac risipite de plânsetul vântului, tiparele uitate-n memoria …
„Măi, pe tine cărțile te-au stricat de cap, așa că pentru început te dau afară din toate fotografiile tale, te tai, te șterg! Dacă în fotografiile cu tine plouă, te dau afară din ploaie, dacă în fotografiile tale ninge, te dau afară din ninsoare! Dacă în fotografiile în care ești și tu prezent, peste dealuri, …
Un vis Era o sală cu multă larmă Chipuri difuze cunoscute Eu aștept în picioare lîngă ușă Lîngă mine așteaptă de asemenea Gabriel Doar noi știm ce așteptăm Pe cine Ușa se deschide cu grijă Și intră Mă îmbrățișează mai strîns ca altădată Și-mi dau seama că am în mînă un pocal De aur Să …
* Leneș curg întrebările zilei. Gând bătrân printre rugii pe care-i umple de sânge lumina. De povara clipei se-apleacă-nțelesul pe care-l stăpâniseși cândva; o margine pândește în îndoială, poți cădea și nimeni nu va mai întinde mâinile să te prindă. Se-nchide rana dintre început și sfârșit. Capăt și capăt, din scapăt în scapăt. Leneș curg …
La o margine la o margine, departe de larmă și vuiet mă uit cum se clatină firele de iarbă-n vânt. Totul e posibil dacă e pace-n fiecare. dinspre ea totul e cu putință. aidoma unui alpinist, doar despovărat se poate pătrunde-n taina frumuseții. Unde bucuria întâlnește durerea e un loc rar un abis ca …
*** Cerul atât de aproape De pământ, Încât îi pot auzi Respiraţia. *** Să scrii poezie Ca și cum Ai încerca Să faci echilibristică Pe liniile din palma Lui Dumnezeu. Micropoem pandemic 1 Am devenit o specie Pe cale de distanțare. *** În toată camera Se auzeau bătăile inimii tale, Speriați, Pereții …
Capul În marea adunare Capul meu cu ochelari fumurii E ca o geamandură între valuri. Când dă să spună câte ceva Mulţi se cabrează Se trag înapoi Îşi fac semne Până ce văd că nu-i niciun pericol Şi mi-l clatină pe valuri ca-nainte. Lăsaţi-l şi pe dânsul! Îmi sare-n apărare o femeie, ba opriţi-l! Se …
Fii neanderthalian Cândva copil al nopții luna lichidă picura la streșini și eram fericit Acesta a fost secretul nostru. Acelea erau briliantele mele. Acum luna-i intempestivă: cetățene trage obloanele. Adăpostește-te. Fii opac. Și etanș. Pierde-ți urma în deliciile plictisului. Închide-te în afara ființei. Fii neanderthalian și uită cititul. Mâzgălește-ți scrisul. Noi specii de șoareci îmi …
Amintiri cu poduri Înțeleg că-s bătrîn numărînd Podurile vieții mele, pe rînd. A trece pe un pod oare să fie Un păcat, o mare trufie? Nici înotînd, însă parcă Ar fi mai firesc într-o barcă… Am trecut pe Rialto am stat Pe Ponte Vecchio peste Arno secat Pe Tower Bridge, Waterloo, Westminster Pe Pont Neuf, …
Pânza de păianjen ieșirea la liman din acest joc al intereselor e dragostea ei nu-și fac procese de conștiință mizează pe răbdarea noastră o voce mă cheamă în larg să vâslesc prin lacrimile celor plecați să se odihnească pânza de păianjen e țesută cu vicleșug un scenariu cu autori necunoscuți nouă într-o zi dragostea își …
noaptea aniversării biserica Notre Dame? în clopotniță arde cocoșatul și plînge ba nu, e biblioteca din Alexandria. dorm într-un cort pe malul Cibinului cu un televizor mic în palmă visez o mașină roșie călcînd o pisică neagră îl văd pe tata în caiacul ăla îngust ca un țipar care taie Europa în două acolo am …