Ea trăiește în ciuda ei nimeni nu povestește ca ea în somn precum păsările pe o creangă uscată Ea visează în ciuda ei nimeni nu visează ca ea când e trează cu ochii uscați și pielița feței mai străvezie ca flacăra lumânării Ea trăiește în ciuda ei nimeni nu e mai tare ca ea …
dimov oare unde mă duceam pe calea moșilor în dimineața aceea destul de târzie de altfel când l-am întâlnit pe leonid dimov în chip de bunic așteptându-și mi-a spus nepotul sau nepoata vezi că nici nu mai știu să iasă de la grădiniță oare încotro mă duceau pașii m-am întrebat de câteva ori de-atunci pentru …
Dante 700 În Infern, în Purgatoriu, În Paradis Timpul nu trece. Doar în miezul Căii vieții Pe pământ Se pot cuprinde Infern și Purgatoriu. Paradisul Numai în scris Încape. Acum e seară Și cald. Unii spun că După Apocalipsă Va ploua. În centrul zării Dante a și început Să urce muntele. Ce pădure obscură!… Acum …
Glosă înțelegi, dragule, să n-ai unde te duce? (Marmeladov, Crimă și pedeapsă) într-adevăr, dincolo de contopire, câtă iubire mai rămâne spre a înfiripa o blândețe, o smerenie eternă când, doar o iubire neîmplinită nu se stinge niciodată? și n-am murmurat niciodată, doar spre a spulbera polenul, ci spre a pătrunde adânc, încercând să scot la …
port în plasa de cumpărături un strigăt nimeni nu pricepe sirena ambulanței la cârciumă fumul de țigară dă în pârg umbra chelneriței e desăvârșită precum frumusețea afroditei ne cotrobăie prin buzunare ne hrănește liniștea cu o vodcă ne lasă umbrele să rătăcească pe pardoseală leagă șireturile morții cu amintiri cariate ușa deschide – închide încăperi …
Poeme de Ioan F. Pop poemele umbrei purtat pe umerii unor amăgitoare întruchipări printr-o lungă baladă în care tropotele zăpezilor nu au sosit. cu acele aripi ce colorează cerul în negru, în alb, după un scrîșnet al pașilor care nu se mai pot întîlni. un potop de tăceri ne purta înapoi spre îndepărtatele arhipelaguri. nu …
Criță Îngerii stau printre oameni asemenea sticlelor cu vin între pahare. Dumnezeu toarnă cu zgârcenie din sticlă. E de ajuns o picătură de îngereală ca să te faci criță. Iar atunci când te-ai făcut vrei să nu te mai trezești niciodată! Gânduri Mă gândesc uneori la gândurile mele la cât de singure umblă ele toată …
cerul tău nu te uiți niciodată prin așteptarea mea, mașinile scot zgomote asurzitoare, am auzit tot: tare și trist, apoi am văzut mâinile tale, totul se termină aici lacrimile mele dure și reci, atât am putut eu, lumea ca o vitrină de vise, din ea te ridici de fiecare dată, o să vină și vremuri …
Muzica sufletului tău Adună nourii pe șesuri Și îi răsfiră. Trece luna Peste pădurea de arini Și cornul trist încă mai sună. Oriunde-aș fi, când îmi recit, În taină, versurile tale, Ajung acasă în demult Și regăsesc ce mi se pare C-am prăpădit ori că s-a dus. În ochii mei îţi simt privirea Care-a vrăjit …
De mai multă vreme În principiu, visul este masculin. Reveria: feminină. Numai că eu nu mai am nici vise, de mai multă vreme, și nici reverii , ci doar vedenii. Odată, mi-a apărut, aievea, însuși Empedocle, în față. „Întregul univers – îmi spunea el – este un haos turbulent cu mici insule de ordine, cum …
lui Carino Bucciarelli I În ziua când nu reușești nimic lumina care-ți cade pe mâini te mâhnește străzile rămân la locul lor pălăriile trecătorilor tot așa ploaia care explodează-n geamuri vine din neant odată cu geamandurile servind ca pietre de mormânt într-un cimitir portuar de curând călătoriile pe mare au fost interzise cartea valurilor nu …
Poezii de Octavian Cosma Rondelul Senei În verde rochie brodată Sena-şi deapănă mistere, Şiraguri de lumini himere Plâng în unda-i legănată… Pe sub arcade, în tăcere, Curge lin, îngândurată – În verde rochie brodată Sena-şi deapănă mistere… Iar Notre-Dame îmbrăţişată, Cu zâmbetele ei severe, Din cer priveşte fermecată, Când Sena-şi plimb-a sa avere, În verde …