Poemele verii
*
La marginea zilei stau toate, toate la marginea vieții și-n pulberea lumii, toate-nceputele neîncepute, mirosind a pământ și a cer, năluciri prin care cuvintele se caută în tăcerea dintâi.
*
Toate se-ntorc în ea, toate de ele însele în ele însele se-adăpostesc; doar tiparele zac risipite de plânsetul vântului, tiparele uitate-n memoria ploii și-n bătrânețea secundei. Pline sunt de mireasmă precum mâinile lui Dumnezeu după Facere. Toate înscrise în pagina albă din care plugurile neîmblânzitei dezgroapă oasele zeilor!
*
Freamăt de aripi în cuibul nopții. Pline de somn stau veciile, pline de cântec curg orele. Doamne îngăduie plângerea lumii, pragul cel nevăzut peste care umbrele noastre se-ntorc să ne caute ființa! Freamăt de aripi în cuibul nopții, cineva le îngăduie, cineva luminează trecerea și ascultă ceea ce numai El mai poate de-acum auzi.
*
Nici tu însuți, nici altul, disc-jockey de clipe și chipuri pe care doar tu le deslușești și le-ațâți în neînțelese ecouri. Nici tu însuți, nici altul și totuși umbra e-aceeași aici și acolo, cu ea de mână dai seamă
*
Zi de amurg, cum atâtea vor fi de acum. Bâiguie vara psalmodiile toamnei. Zi de amurg; abia de mai auzi cum se scurge viața secundelor, în țărâna lor se stinge vâlvătaia nimicului. Între astăzi și mâine ploaia înghețată pe marginea frunzei, împreunarea luminii zămislind întunericul.
*
Crengi înnegrite de ploaie pe care se tânguie vântul. Belferi în saloanele fricii unde se lăfăie nerozia. Pe străzi înnoroiate-n umbrele nopții, satrapia pustiei. Crengi înnegrite de ploaie, memoria zilei ce va să vină.
*
În abisul unei clipe se mântuie viața, murmurul cu care-și vindecă rana-ntrupării nimeni nu-l poate-ngăima, nimeni nu-i știe limba pierdută, doar tăcerea se duce pe sine la judecata sfârșitului.
*
Departe sunt de acum, departe… un ecou abia deslușit în clepsidra secundei. O, ce abis între două clipe care se cheamă! În frumusețea ei nepăsătoare te-mbracă lumina. Cade înaltul în inima ta, înapoi ți se-ntorc umbra și pașii; ziua de mâine s-a pierdut în memoria unui timp revolut.