De la Schitul Pocrov, într-o seară de toamnă, un Sfînt a fugit din icoană. Fapta a fost descrisă în cîteva ziare, lumea a fost surprinsă de întîmplare, chiar pe internet e un film care arată bucata de lemn abandonată. Ce l-o fi făcut să lase aura și căldura aromitoare, ce duh l-a ispitit, e greu …
Întunericul care arde. L-am cunoscut bine. Arde înăbușit și nu se termină niciodată. Suflete al meu, tu știi că ies dis-de-dimineață din acest exercițiu de oaste domnească culcat. Viu, viu și la orizontală. Deprind însă repede. Acum însă am un abur în gură, un norișor roz, sînge de înger hemofil așa cum sînt mai toți …
nașterea noastră pe un anume meleag nu e deloc întâmplătoare – homeopatic mistuiți în mine toți cei ce s-au dus cu discreția prin care o floare își răspândește mireasma să dai însă-n vileag lucrurile, nu ajunge. tot ce se înfățișează ochiului în lume se trece. doar ochiul deschis dinlăuntru, trezind azi au nevoie de victime, …
dacă ți-aș acoperi destinul cu o pătură murdară de cicatrice ai mai putea iubi? sau pur și simplu parșivitatea mea de dandy citeț abia scăpat din eșarfe te-a obligat să cazi într-o prăpastie de nedumerire unde ai devenit piciorul rupt al femeii pe care au pariat toți bărbații cu inocențele lor sfâșiat în hohote de …
marile secrete în timp ce eu învăț câte ceva despre lucrul în sine femei perfecte vând plasturi pentru inimă în supermarketurile din Rai și tot citind eu cărțile ce se vor scrie (în timp ce luna s-a oprit în cartier și zboară la punct fix încercând să mă spioneze: cine știe ce va mai descoperi …
Dar nu pune întrebări corzile vocii îi sunt atinse de vibrațiile unui diapazon cu toate notele stinse. Învârte-O, Meștere, în jurul axului ei și fă-o să vadă ce nu se vede. Fă-o să audă ce nu se aude, ce nu se știe decât într-o altă episcopie cu ierarhul plecat din chilie: cum plânge fiul său …
Povară Merg tot mai greu Creierul meu se revoltă victimă sigură a neputinței doctorul meu nu știe un leac potrivit îmi tot spune să mă împac așa cum se poate cu nedoritul meu Parkinson o speranță deșartă până la ușă drumul e o povară ce știți voi Speranța Încerc să adorm vegheată de buna mea …
Fără tine… Clipele bat rar, tot mai rar. Șoaptele noastre au gust de formol; Fără tine, aș putea să dispar; Va rămâne o rană pe scaunul gol. Viața, îmi spui, e o călătorie ciudată, Cu un tren fără roți, fără șine, Din care poți coborî o singură dată, Să iei o cană de apă din …
ne îmbrăcam în arbori de vapori, ca să putem prinde razele somnambule, care se strecoară sub piele ca niște furnicături. frunze înaripate ne creșteau în palme, iarba ne acoperea trupul nepurtat îndeajuns. flori de maci veșteji erau ochii noștri, care scormoneau și mai adînc, în întunecimile ultime. sîngele izvora în cascade din toți porii încleștărilor. …
(dintr-un jurnal de oameni mai vechi și mai noi) traducerea lumii la vârsta sa de doi ani și jumătate Mihăiță ne vede printr-o mingiuță transparentă umplută cu apă cumpărată de la magazinul Ana Maria și aleargă prin ea însetat la fel ca peștele roșu dinăuntru cu ochii negri, translucizi, cu coada verde își pune câte …
seismograf o pietricică în sandală ploaia care iarăși te-a prins fără umbrelă sirena unei ambulanțe privirea rea a unui necunoscut mici întâmplări îți întunecă ziua altele îți readuc bucuria e drept mai puține la număr un poem regăsit o melodie veche bucuria cu care te întâmpină câinele chiar și după o scurtă absență înregistrezi totul …
(avant la lettre) Într-o viață de om a adunat atîtea poeme scurte iubiri devastatoare doxuri monede de rouă spunea cîndva cam pe la amiaza vieții sale de poet cînd subteranele îi erau atît de tinere străbătîndu-le de la un capăt la altul fără odihnă semn că tendoanele picioarelor lui erau puternice mai ales pentru vîrsta …