De mai multă vreme În principiu, visul este masculin. Reveria: feminină. Numai că eu nu mai am nici vise, de mai multă vreme, și nici reverii , ci doar vedenii. Odată, mi-a apărut, aievea, însuși Empedocle, în față. „Întregul univers – îmi spunea el – este un haos turbulent cu mici insule de ordine, cum …
lui Carino Bucciarelli I În ziua când nu reușești nimic lumina care-ți cade pe mâini te mâhnește străzile rămân la locul lor pălăriile trecătorilor tot așa ploaia care explodează-n geamuri vine din neant odată cu geamandurile servind ca pietre de mormânt într-un cimitir portuar de curând călătoriile pe mare au fost interzise cartea valurilor nu …
Poezii de Octavian Cosma Rondelul Senei În verde rochie brodată Sena-şi deapănă mistere, Şiraguri de lumini himere Plâng în unda-i legănată… Pe sub arcade, în tăcere, Curge lin, îngândurată – În verde rochie brodată Sena-şi deapănă mistere… Iar Notre-Dame îmbrăţişată, Cu zâmbetele ei severe, Din cer priveşte fermecată, Când Sena-şi plimb-a sa avere, În verde …
Galla Placidia Ți-am căutat Mausoleul vestit din Ravenna, fiică a împăratului Teodosie, soție de împărat, regentă conducând ferm mâna fiului nevârstnic să lărgească portul Anconei, poartă spre Orient, de unde au venit pe mare relicvele sfinților. Trupul tău nu se afla în niciunul dintre cele trei sarcofage, la intrarea în Mausoleu, mozaicurile m-au obligat să-mi …
À la recherche du temps perdu *** stau la fereastră îmi rotesc capul de la dreapta la stânga de la stânga la dreapta mă dau în bărci nu găsesc rima și n-am decât mărci lasă-ți rima ta uitată că nici somnul nu-ți ia vama când din vale de rovine nu mai vine nici o vorbă nici …
O lume nouă Noi nici n-am știut ce fericiți am fost când credeam Că suntem nefericiți. Noi eram nemulțumiți Fără să bănuim ce ne așteaptă. Aflăm acum din răul ce-l trăim că vine prin cablu o lume nouă în dormitor și nu ne-o dorim: vine omul în plus omul fără loc omul hermafrodit omul-nu-plânge-nu-râde omul …
o întâmplare o dimineaţă de sâmbătă sunt în pat și citesc O viaţă, cartea lui Gabriel Chifu, care, prin fiecare pagină, răscolește și mângâie sună telefonul trebuie să întrerup și să răspund și-n grabă caut un semn pentru carte dar n-am nimic la-ndemână ba da, pe noptieră mai sunt câteva cărţi întind mâna și prind …
Cafeaua de dimineață În zațul cafelei din ceașca de porțelan se desenează un cal o rămurică de brad. mișc ceașca și iată apare o stea – o cometă viitorul are un V mare Zațul acesta mă minte sunt sigură. În amfiteatru În amfiteatru sau strâns mulți studenți le voi vorbi chiar dacă nu sunt …
Poeme de Cristian Liviu Burada Umbra în genunchi Nu mai știam ce cale să apuc Merinde-visuri n-aveam în desagă Vreun cuib nu mai știam spre care să mă duc Nici vreo iluzie să-mi cadă dragă Chiar umbra-mi era parcă ținută sub obroc Nu aveam cum să strig și nici la cine Nu-mi mai puteam dori …
Dragoste cu Mary (în viziunea unui poet postmodernist, relatată de el însuși pe plajă la un pahar de vin) Făceam dragoste cu Mary ne smulgeam unul altuia hainele sub duș, dar niciodată nu reușeam să ne despuiem până la capăt, căci odată ce erau lepădate hainele în cadă sau aruncate pe jos, pe dalele …
Recital Trandafirii pe care i-am sădit în curtea mea interioară stropindu-i cu apă sfințită și vin i-am botezat cu nume de poeți; trandafirului alb încărcat de flori buclate i-am pus numele de Esenin și iată că acum, în plină primăvară, aud cum îl cuprinde crivățul îmbrăcându-l în vârtejuri de beznă și lumină; trandafirului roșu aflat …
Îngroparea cărții S-au adunat să îngroape cărțile. Să uităm încet și sigur. Să facem un plan de uitat în comun. Să-i îngropăm pe cei care au scris cărțile. Să-i îngropăm pe cei care le-au citit. Floarea de mușețel nu învață alfabetul. Floarea de corcoduș nu știe Odiseea. Puiul de cerb nu stă în laborator să …