Dragoste cu Mary
(în viziunea unui poet postmodernist,
relatată de el însuși pe plajă la un pahar de vin)
Făceam dragoste cu Mary
ne smulgeam unul altuia hainele sub duș,
dar niciodată nu reușeam să ne despuiem până
la capăt,
căci odată ce erau lepădate hainele în cadă
sau aruncate pe jos, pe dalele de gresie
dispuse în formă de tablă de șah
pe trupurile noastre creșteau alte haine
tot mai ușoare, tot mai sinilii,
tot mai transparente
ce ne acopereau pe alocuri goliciunile,
lăsând să întrevadă pe ici-colo
câte ceva din ele;
câte o frunză, câte un fir de păr,
întotdeauna acoperit
de un oftat sau de un zâmbet.
Veșmintele parcă izvorau din noi fără oprire,
lipindu-se din ce în ce mai mult
atât de piele, cât și de carne,
de fiecare fir de păr, de fiecare celulă;
se înmulțeau și se evaporau
înălțându-se în aer și dispărând
parcă de la sine putere –
în timp ce celelalte reveneau
la locul lor, iar noi trebuia din nou și din nou
să ne lepădăm de ele
aruncându-ne unul asupra altuia
asemenea unor fiare;
în timp ce vraful de haine lepădate în grabă
creștea
asemenea unor căpițe de fân
împrăștiate pe câmp,
și se micșora crescând din nou la fiecare gest,
la fiecare oftat, la fiecare sărutare,
devenind tot mai incomode,
tot mai scorțoase, tot mai reci, tot mai insipide
pentru fiecare dintre noi
luat în parte, dar și pentru întregul
pe care încercam să-l configurăm
în mișcarea noastră haotică.
Și asta se întâmpla la prima sticlă de votcă
golită în picioare sub jetul de apă
ce curgea șuvoi peste noi,
în timp ce trupurile noastre
se contorsionau intrând înfierbântate în transă;
ne lăsam pradă jocului erotic,
pradă delirului interior și exterior,
continuând să ne smulgem unul de pe corpul
celuilalt hainele
și lăsând porțiuni de trup dezgolite
ce se îndepărtau de noi,
apoi reveneau la loc
luând configurații neașteptate;
noi le smulgeam de pe trup
ca pe niște buruieni,
ca pe niște ierburi crescute aiurea pe epidermă,
și le aruncam pe pereți,
pe dușumea, pe tavan,
dar ele creșteau, da, creșteau la loc
chiar în clipa în care ni le smulgeam de pe trupul haotic
alcătuit din patru mâini
și patru picioare
amplasate de-a curmezișul
celor două spinări, care mișcându-se în sus și în
jos
tindeau mereu să devină una.
Creșteau în noi asemenea unor solzi,
asemenea unor țepi,
asemenea unor gheare,
asemenea unor creste,
a unor râturi ce scormoneau
întruna pe dinlăuntru abisul.
Mișcându-ne trupurile simultan
în ritmul unei muzici tăcute,
ne cufundam gemând în surzenie,
simțind cum pe trupul nostru comun
cresc alte trupuri de bărbați și trupuri de femei,
tulpini de plante și trupuri de animale,
din specii și regnuri necunoscute.
Făceam dragoste cu Mary
ca într-un delir, pe vraful
de haine umede aruncate sub duș,
căutam să ne mângâiem cu tandrețe
să ne atingem cu mâinile tremurânde
locurile cele mai delicate,
cele mai sensibile, cele mai intime,
dar nu dădeam decât de mosoare de ață,
pe unghiere, de pămătufuri,
de lame de bărbierit, de rujuri, de peruci,
sticluțe cu tot felul de pomezi,
de pachete goale de țigări,
de cărți de tarot, dar și de parfumuri,
de pânze de păianjen, de pastă de dinți cu iz
coclit,
de cremă de ghete, de pensoane și de pensule,
de tot felul de broaște și de chei,
precum și de alte lucruri mărunte,
pe care încercam să le dăm la o parte
ca să putem pătrunde unul în altul cât mai
adânc.
Da, ne smulgeam hainele de pe noi,
înjuram, blestemam clipa în care ne-am întâlnit,
cădeam în genunchi unul în fața celuilalt,
ne strângeam cu disperare în brațe,
până când carnea noastră se transforma în
strigăt și fum
ce se înălțau în încăpere prelingându-se
pe lângă podea și pe lângă pereți,
încercând să scape din strânsoare
și să se strecoare pe sub ușă în stradă.
Continuam să facem dragoste,
din ce în ce mai bezmetici,
din ce în ce mai pierduți, căutând să ieșim din
noi înșine,
căutând să ieșim din rutină,
iubindu-ne, încercam să ne amestecăm
gândurile și sentimentele,
să ne amestecăm mâinile,
și pașii ce s-au perindat pe străzi, hainele și
ochii,
să amestecăm frunza și iarba,
norii grei atârnați la geam și vântul.
și asta încă tot la prima sticlă de votcă;
la a doua izbeam amândoi
ritmic cu picioarele în ușă,
apoi ne năpusteam îmbrățișați pe hol și de aici
pe casa scării
ne rostogoleam îmbrățișați
de pe o treaptă pe alta,
când unul deasupra, când celălalt,
ne întorceam amândoi lipiți umăr de umăr
când pe partea stângă,
când pe partea dreaptă,
sfidând legile fizice și alcătuirea propriului
nostru corp,
sfidam gravitația
și în timp ce ne hurducam pe trepte
levitam deasupra treptelor
dar zburam și dedesubt,
sub ciment mișcându-ne încet
din ce în ce mai încet
mâinile și coapsele,
ieșind dintr-o piele pentru a intra în alta
și abandonând un regn pentru a intra în altul.
Ne rostogoleam de-a berbeleacul,
coborând de la etajul 4 la etajul 3,
apoi urcam din nou pe brânci la 4,
în timp ce umerii și picioarele ni se îngreunau
acoperindu-se cu solzi sclipitori
ca de șarpe, ne încolăceam și mai mult
înghesuindu-ne unul în celălalt,
iubindu-ne, gemând căutam să ne înghițim
unul pe altul ca niște reptile;
târându-ne pe trepte, de la etajul 4
din nou la etajul 3, iar de aici,
făcând un efort mai jos,
alunecam dintr-un corp în altul
și dintr-un anotimp în altul,
lăsând câteodată să ne atârne câte un braț,
câte un gând, câte un picior
sau câte un surâs în afară,
astfel că ne trezeam bătuți de viscol
în plină primăvară sau potopiți de flori în plină
iarnă,
lunile se perindau asemenea norilor pe cer
coborau pe casa scării, năpădind tavanul
și ușile bine zăvorâte cu yale,
în spatele cărora stăteau urechi și ochi la pândă,
zâmbind și încruntându-se la fiecare zgomot
venit din interior sau din exterior
în timp ce păsările
și frunzele cădeau din ramuri;
coborând urcam și urcând coboram
de la o vârstă la alta,
de la stadiul de tânăr
la stadiul de adolescent și de copil,
apoi ajungeam brusc la vârsta senectuții
și de acolo, mânați ca de un vânt cosmic,
reveneam la stadiul de fetus și mumie;
treceam din aprilie în mai,
și din mai alunecam în septembrie,
apoi, făcând un ultim efort,
ne ridicam înfășurați în bandaje sau în scutece
din propriile noastre urne
și începeam să ne iubim din nou,
până ajungeam la parter și apoi la demisol
unde ușa de fier era permanent închisă.
Iubindu-ne, loveam cu pumnii
și cu picioarele în ea, până o scoteam din țâțâni
și ne iubeam cu trupurile răstignite
pe rămășițele ei fumegânde ca pe o cruce,
apoi ne târam prin subsol
printre conductele sparte
din care picura apa, dar și sângele amestecat cu
zoaie;
se făcea că ne nășteam din nou
și apoi că muream cufundându-ne în beznă,
și ridicându-ne apoi trupurile
mereu încleștate spre lumină.
Făceam dragoste cu Mary
din disperare de cauză
urcând de-a bușilea pe casa scării
și scrâșnind din dinți la fiecare treaptă
până ajungeam de la parter la ultimul etaj
pentru ca la final să urcăm și pe terasă;
acolo ne dezlipeam noaptea unul de altul
și ne culcam umăr lângă umăr,
întorcându-ne pe spate, cu fața în sus,
înconjurați de antene și de cabluri,
dar și de frânghii pe care se zvântau în bătaia
lunii și a stelelor
maldărul de haine, dar și maldărul de suflete
întinse la uscat.
Golind două sau trei sticle de votcă,
din disperare de cauză,
făceam dragoste cu Mary
care își împărțea sufletul și trupul,
dăruindu-se cu aceeași patimă primului,
dar și ultimului venit
și asta din pricina faptului
că atunci când și-a despuiat hainele
în fața lui Virgil dorind să i se dăruiască toată,
Virgil, contemplându-și umbra
frântă pe perete, i-a zis: „Nu, nu Mary, nu,
avem aceleași păcate,
suntem croiți după același calapod,
de aceea dragostea noastră
va fi un coșmar și pentru unul, și pentru
celălalt.“
Și dacă între timp Virgil a plecat, luându-se după
umbra frântă pe perete,
Mary a rămas dăruindu-și, cu patimă,
la ceas de seară, sub duș, dragostea și trupul
tuturor.