Poeme de Nora Iuga

noaptea aniversării

biserica Notre Dame? în clopotniță

arde cocoșatul și plînge

ba nu, e biblioteca din Alexandria.

dorm într-un cort pe malul Cibinului

cu un televizor mic în palmă

visez o mașină roșie călcînd o pisică neagră

îl văd pe tata în caiacul ăla îngust ca un țipar

care taie Europa în două

acolo am fost și eu sau n-am fost

sau era altcineva

văd emigranți eșuați sugari

atîrnați de sfîrcuri negre

ca niște candelabre

dar nu mă trezesc în camera

cunoscută din copilărie

scrinul cu furnir negru lucios

și bibelourile drăgălașe

mané qui pisse”, ai auzit și tu

că-n Belgia nu mai plouă?

demult erau și cărți

citeam cei trei muschetari

ascultam casa cu trei fete

nu înțelegeam de ce nu se însurau

ai auzit și tu că sașii

se trag din flamanzi

împrumutam cărți în franceză

cînd Franța era doar un vis

și pe harta Parisului

învățam verbele neregulate

ține lama cuțitului în palmă și strînge

spune ana fără să te tai

uite-l cum vine imens

un soare înot atinge obeliscul egiptean

sau statuia libertății

confund

am siluit șapte nopți albe

am tot spălat funinginea

de pe catapeteasma bătrînei biserici

dar n-am mai ajuns niciodată

să curăț cenușa bibliotecii din Alexandria

trei puncte te rog mai încet, dorm

ăsta-i doar un vis, la Römischer Kaiser

tata era Kappellmaistru cînta în frac…

halucinații, stări hipnagogice.

ce-s alea? nu știu, doar că orașului

i se spunea nimic

am uitat

parcă „bonjour tristesse”…

imens venea un soare înot… mereu

în fiecare pauză, în televizorul din palmă

fata aia pe moarte de la Rolling Stones

urcă abia suflînd obeliscul din Piața Concordiei

are 90 de ani și plete dalbe

o fi venit de prin nămeți

dorm, zbor cu pînza luminii pe față

unde-i Frollo, unde-i Quasimodo

unde-i cheia de la poarta verde

mai știi menestrelul, îl auzi, ascultă

e Lili Marlène, glasul ăla inconfundabil

te rog, mai încet, dorm.