Poem de Grete Tartler

În Andante

În orașul meu, unde la braț cu Neaverea și Verea

piețe cutreieram,

unde încă sunt curți, să cânte în ele

cel cu numele păcii, Salam,

aud țânțarii ca trâmbița judecății de-apoi

și râsul de porumbei,

și destinul, ca o cișmea deschisă,

împrăștiind în Andante

sănătate, diamante“…

Rândunelele-n zbor înhață din baltă proverbe;

laptopuri, smartfonuri ciripesc și ele,

(dar nu-s păsărele, ci suflețele).

Suflețele din altă lume, reflectând, prăfuită, creația.

Geamurile prea curate, se știe,

nu stimulează imaginația.

Precum Hefaistos țin în mână un android.

Adevărul gol goluț și bronzat, la soare,

îmi cere-un bănuț de buzunar … „din fondul Sapard!“

Așa că îi spun o istorioară,

și fugim amândoi; „Ne plătirăm, dară!“