Blumine
La apa trupului am stat și am plâns
făcusem dragoste prima oară cu un poem
prea știutor nici el… mirosea a busuioc
Blumine
Poemul își alege poetul cum copiii părinții
cerneala ia culoarea arhanghelului de purpură
fiecare literă poate fi diamant sau mărgea
o gemă a oglinzii umilința splendorii
viețașă într-o temniță fără gratii vei fi
bulgăre de pământ în țarina Raiului
de văzut o să vezi cu cearcănul sânilor
praștia va ținti un miez nedureros
evlavia copacilor schimbând inelele verzi
cu păsările alegându-și loc pentru moarte
de auzit doar gemetele groase vor ajunge la tine
o altă femeie strigă în locul tău
vei săvârși un suav adulter
cu norii în mersul lor eclesial…
Humilis Tractis Congestus
solomonarii le mai dau de cap încurcând ițele
vei îndura peste puterile îndurărilor tale
Maria am chemat-o în șoaptă pe mama
toate mamele răspund acestui nume
tatuat în trupul de carne dar și în cel de vlagă
Mai viu e trupul plâns sau trupul care plânge?
Patetica
Ascunde-ți umbra înspre asfințit iubite
să nu se dăruie măsurătorii din greșeală
și moartea să îmbrace straiul călăuzei
ce se împleticește (Farmazoana) la răscruce
luând-o drept pe puntea dintre lumi
Tu mai întârzie strigarea sufletului după trup
cum și căderea stelelor vădane
ascunse în centura de smarald
ornată cu petale aurii de lotus
Rilucere
Hi my name is Lucia intru în casa ta
cum o reclamă naivă din anii ’90… utopicii ani
v-am prins vrăjitoarelor
tinerețe cu bătrânețe viață cu moarte la tot pasul
în vreme ce pe tava istoriei mici
stă chiar inima mea… inima tăiată împrejur
cu sora geamănă – metropola pe umăr –
plâng la mormânt străin arar tulburat
de flama unui neon peste crucile tinere
generația cu cheia de gât face loc
generației cu masca la gură
zvârlind un pumn de nisip
în irisul sloganului vechi
te salut tineret în adidași…
te salut generație în blugi
prin cartierul anonim la depou
răsaduri de oase tresar
pungi de plastic cu franjurii lucii
așteaptă primul cântat al cocoșilor
în exilul camerei nori filocalici
fantasme 5G în paharul suedez cu apă plată
pun tăcerea înaintea căinței
precum tămâia la început de rugăciune
mi-ai rămas tu doar întârzietorule suflet
trup captiv chipul tău respirația pură
Trupsuflet unul Alumn
râvnit de murmurul paginii albe
la apa ta îmi caut mântuirea
rilucendo… strălucind
Rilucere
* * *
Doamne al lacrimilor
porți solzii acestui plaur îmbălsămat
Povara funerară își pregătește acum
expierea în durere
rana de cosmos înfricoșarea
globul de cristal al prezicerii
sângele menstrual
Ia-mă de mână
Regatul făgăduit e atât de aproape
ia-mă de mână… ce împurpurată jale maternă
ce îndrăznire întoarcerea în curtea cu oţetari
neîndurând în preajmă rod
doar nuci umbroși care te trag la somn
tinereţe cu bătrâneţe viaţă cu moarte sunt una
jocuri de-a mama și de-a tata
instinct ferocitate blândeţe
păpușile exersează venirea pe lume
tunsul în curăţie
și tu frate al lacrimilor
„ca unul ce odată ai fost înaripat“
sună din cornul de vânătoare
cine va fi să-l audă
când ploaia peste toate își dezvelește fetia
mustrarea își găsește cărarea către Cel Singur
Acolo se află mântuirea
Pe plaja încinsă ochi pretutindeni
tălpile calcă praful cristalelor mii
Apusul e acum Răsărit
un copil fără tată curăță sarea păcatelor lumii
sunt recrutul chemat în armata
călătorilor buni îndurând îndurând
și umbră joasă marea împletește
lunaticele fire ale dogmei
spre ţărmuri bântuite de mâluri uleioase
că nu știi cântări folosul profeţiei
nici cheia dezlegărilor
iar tu Trismegist cu mâinile tale
albă una cealaltă neagră
pui aripa caldă pe sânul cel drept
pe celălalt o floare de gheaţă
să nu trec hotarul
nici măsura văzutelor
curăţia dintâi
întoarcerea nu-și recunoaște drumul
iubirea e sabia
unde se află pericolul
acolo e și mântuirea