Morți succesive
Știu
stau într-un șifonier printre
umerașe
într-o cameră de hotel al cărui
nume
nu mi-l mai amintesc
Sunt la Odesa
Lângă mine stă fata pe care
o iubeam
Nu știu ce caut în șifonier
sunt înăuntru și privesc zâmbitor
în jos
spre pantofii care nu se văd
cu o mână dau un umeraș
la o parte
pentru a vedea mai bine ceva
Dimineața ies în stradă
și pentru câteva copeici
lustragiul îmi lustruiește pantofii
Odesa 1980
Am avut 24 de ani
La marginea de altădată a Orașului
într-o arie unde în copilăria mea
exista un restaurant ce purta
numele urbei
se înalță un paralelipiped
de beton
urât și cenușiu ca un menhir
în amintirea Partidului Unic
Cred că cel puțin opt etaje
zac nefolosite
coridoare pustii și camere uscate
instalații atrofiate prin care nu a
mai curs nici un fluid
Marele Hotel este ca o lumânare
care a ars în picioare
dar ceara arsă nu a dispărut
încă o vezi neagră
ca un băț de chibrit folosit
din care doar ceea ce mai
țineam în mână
doar acea parte albă
a mai rămas vie
Un deșert vertical de beton
Sunt tată și mamă față de mine
știu momentul când
nu mai ai părinți
știu momentul când înțelegi
că esența cuvintelor vine din tăcere
Din îndelungă tăcere
Dar nu știu dacă la capătul
acestei aventuri
se va afla un poem
Vreau doar să-mi marchez terenul
dacă tu poți să accepți
că de la urină la cerneală
e doar o altă scriitură
cu alt fel de stilou
Tristețea unui doliu recent
Un parfum mortifer peste
zgomotul timpului
Picături Clopote Ornice Pendule
Doar în clepsidră afli timpul mut
Morți succesive
Ce stranie lumină
Ce singură pustietate
Mătușa Cecilia în curtea casei
O femeie tânără
în mijlocul curții de la țară
sub soarele arzător
ca în picturile lui de Chirico
O femeie tânără stând
la mașina de cusut în
mijlocul curții
Cămașa pe care o purtam la Odesa
Va fi făcută de ea peste
vreo 20 de ani
În seara de martie
puțin după moartea mamei
fac ordine în fotografii
Știu că degeaba privesc imaginile
nu voi mai putea niciodată
să recompun trăsăturile
feței ei adevărate
În sertarul cu fotografii
pătrunzi ca într-o criptă
Sunt înmormântate acolo imagini
din viața mamei și tatălui meu
din viața mea
din viața rudelor și prietenilor
din moartea multora
Orice imagine capturată în fotografie
este o moarte de bună-voie
cu zâmbetul pe buze
Păstrez această uimire
de a mă vedea
pe mine însumi în fotografii uitate
ca și cum aș vedea un mort-viu
Oare mă recunosc
Sunt imagini despre care spui
„nu seamănă deloc ”
Pentru că fotografiile
în toate ocaziile
și împrejurările pierd „ceva ”
sau nu îl văd
Degetul apasă pe trăgaci
dar glonțul privirii nu
nimerește ținta
Văd imagini cu mama mea
când era la vremea ei frumoasă
Chiar frumoasă
Dar eu nu-mi aduc aminte să fi
perceput atunci această frumusețe
E dureros să privești aceste imagini
Ochii te ustură și plângi
fără lacrimi