Poetul era un somnambul pe acoperiș
Apoi să muști din aer.
Să te răcorești în soare.
Să asculți, să asculți, să asculți.
Zi și noapte, noapte și zi.
Nebunul e cel mai tare
îți strigă.
Nu tace niciodată.
N-ascunde nimic.
Arată orice.
Poate vedea orice.
În somn acolo el e acasă.
De față sînt toți absenții lumii.
Vorbesc în limbi
iar el traduce din fiecare.