Dar nu pune întrebări corzile vocii îi sunt atinse de vibrațiile unui diapazon cu toate notele stinse. Învârte-O, Meștere, în jurul axului ei și fă-o să vadă ce nu se vede. Fă-o să audă ce nu se aude, ce nu se știe decât într-o altă episcopie cu ierarhul plecat din chilie: cum plânge fiul său …
Povară Merg tot mai greu Creierul meu se revoltă victimă sigură a neputinței doctorul meu nu știe un leac potrivit îmi tot spune să mă împac așa cum se poate cu nedoritul meu Parkinson o speranță deșartă până la ușă drumul e o povară ce știți voi Speranța Încerc să adorm vegheată de buna mea …
Fără tine… Clipele bat rar, tot mai rar. Șoaptele noastre au gust de formol; Fără tine, aș putea să dispar; Va rămâne o rană pe scaunul gol. Viața, îmi spui, e o călătorie ciudată, Cu un tren fără roți, fără șine, Din care poți coborî o singură dată, Să iei o cană de apă din …
ne îmbrăcam în arbori de vapori, ca să putem prinde razele somnambule, care se strecoară sub piele ca niște furnicături. frunze înaripate ne creșteau în palme, iarba ne acoperea trupul nepurtat îndeajuns. flori de maci veșteji erau ochii noștri, care scormoneau și mai adînc, în întunecimile ultime. sîngele izvora în cascade din toți porii încleștărilor. …
(dintr-un jurnal de oameni mai vechi și mai noi) traducerea lumii la vârsta sa de doi ani și jumătate Mihăiță ne vede printr-o mingiuță transparentă umplută cu apă cumpărată de la magazinul Ana Maria și aleargă prin ea însetat la fel ca peștele roșu dinăuntru cu ochii negri, translucizi, cu coada verde își pune câte …
seismograf o pietricică în sandală ploaia care iarăși te-a prins fără umbrelă sirena unei ambulanțe privirea rea a unui necunoscut mici întâmplări îți întunecă ziua altele îți readuc bucuria e drept mai puține la număr un poem regăsit o melodie veche bucuria cu care te întâmpină câinele chiar și după o scurtă absență înregistrezi totul …
(avant la lettre) Într-o viață de om a adunat atîtea poeme scurte iubiri devastatoare doxuri monede de rouă spunea cîndva cam pe la amiaza vieții sale de poet cînd subteranele îi erau atît de tinere străbătîndu-le de la un capăt la altul fără odihnă semn că tendoanele picioarelor lui erau puternice mai ales pentru vîrsta …
Poem matinal Putea-voi să mă întunec, Sau voi putea să răsar La limita orizontului tău Ca globul soarelui funerar Să văd cum te scufunzi și te-nalți Înmugurită pe oră Ca bobul suav de smalț Pe care lumina-l devoră Sau eu însumi să mă scufund În trupul tău ca o barcă-n Legănare spre înalt, spre afund, …
cântec de păhăruț Părintelui St. L. nu plec la margine de nicio apă stau și mă uit în apă până când cresc nuferi galbeni din apă și cad flegme, flegme mari din viitor peste obrazul unui mort care nu știe că e mort, apare la televizor și vorbește vorbește vorbește unui dispărut popor taman acum …
1. „Îngerii stau aici printre flori“ zise măturătoarea din parc „sunt grași ca vrăbiile vorbesc într-o limbă pe care numai eu o știu atunci când vor ei când nu vorbesc numai așa ca să se afle în treabă să nu fie mai singuri ca femeia care dă bilete la WC-ul public care miroase a cofetărie …
dispariție rămăsesem așa, unul lângă altul încremeniți ca niște statui albite de ploaie. și tu te gândeai în altă parte și parcă eu nici nu mai existam – mă dăduseși afară din lumină și din gânduri încât mă decolorasem și eu te priveam cu o privire decolorată de tine până când nu mai existam. eu …
*** Eu știu că mor secundă cu secundă Și știu că nu sunt decât umbra ei, Așa cum nu-i nici urmă să-mi răspundă De tot ce-a fost cândva pe la Vaidei. De drumul ce-l urmează pașii mei, Pământul doar, întors din larga undă A cerului, ar ști să nu-mi ascundă De-aș întreba de rostul vieții …