Urmele Gândurile umbrite și grele își lasă urmele-n noi – ele sunt la fel de adânci precum amprentele pașilor întipăriţi pe o întindere netedă de nisip, care duc spre-un orizont nedefinit, îndurerând până departe… Un minus tiranic Rotire blajină de zile și nopţi, de nopţi și zile – totul derulat ca-ntr-o peliculă cenușie, interminabilă. …
Viața ca un poem Cerul se sprijină pe doi plopi și pe nesomnul meu, așteptarea e nesfârșită, ah, pulsul, frunzele sunt nerăbdătoare. Începe propria-mi naștere, umbra din colţul odăii întinde degete lungi, un cal alb cutreieră orașul galopând, privirea mamei îmi umple Paharul… cu îngeri, ah, pulsul, și legănarea arborilor, și legănarea. În acest trup …
Femeie Femeie, pântecul tău ușor rotunjit, Lăsat văzduhului și părând ațipit, De dor încins – dospit, Lăsat fără prihană la vedere Și cu dulceața amăruie a pielii, Cum în dansuri vântul smulge petalele florilor, Înflorindu-le mirosurile… Simt nepotolit întortocheri de poteci, Ce duc spre tine și pleacă de la tine… Femeie, din haru-ți, Acela de …
1. Crezi dimineaţa o existenţă nouă ce se înghesuie hoţește în ziua care o să o mistuie. Te vezi ajuns la capătul ei cu un zâmbet de seceră într-un lan. Până atunci cauţi să scapi de tot praful adunat pe drumul pe care istoria și-a plâns fărădelegile și le va plânge împodobite cu …
A închide ochii Moartea a intrat în viața mea încet-încet, pe nesimțite, ca un grăunte de muștar care e mic, neînsemnat la început, iar apoi crește până se face copac în ale cărui ramuri se adăpostesc păsările cerului… Într-o zi mama a exclamat către tata: „Biata doamnă Duțulescu, a închis ochii și ea!“. Eu, sincer, …
Era un ins în Fianarantsoa Ce suferea cumplit de o măsea, Atunci luă o perie Durerea s-o sperie Și perié tot ţărmul din Fianarantsoa.
Atletul șchiop Dimineața eram departe cu mîinile înfipte în buzunare. În spatele meu răsărea soarele în cea de-a șaptea zi ploua, în biserică se ascundeau teama și cele mai fierbinți jurăminte. Am uitat de acel cuvînt spin în călcîi atlet șchiop căzut din dicționare. Ieri l-am văzut pe sfîntul părinte papa în alb rătăcind singur …
31. Prin singurătatea asta ca zăpada așternută-n patul meu de ghips, te visez ca focul în apocalips sau ca prin Toledo, sîngerîndă, spada, cu privirea tristă ca un clips aruncat pe-o pajiște-n Nevada, te așez în mine ca-n ograda împietrită ca nisipu-n sfinx – bate vîntul umerii tăi goi, de-nvelit să-i învelească norii, să rămînă-așa …
Poem la Marea Egee stând tolănit pe țărm la Pieria unde-i pierdută oare nebunia ce-a fost ce trupul o doreşte?! …mai sunt în stare de-o iubire nouă fără contur şi fără viitor, o deznădejde pentru ce-o să fie o răzbunare pentru câte-au fost stând tolănit pe țărm la Pieria îmi construiesc o apărare-n scris. …
– Ce faci, Doamnă? – Toate merg așa cum a fost stabilit: la început n-a fost nimicul, apoi din nimic s-a născut Cuvântul, apoi o grădină foarte frumoasă cu un singur om rătăcind fără griji, era frumos și bine, dar deodată i s-a făcut urît și din coasta lui s-a născut femeia, nici o ispită, …
Era un moș în Dealu Mare Ce-a cumpărat trei covoare. Cu unu-astupă fereastra, În altu-și rulă nevasta, Din altul roade și azi cu disperare.
Lapte alb, lapte negru Am primit un trup în care am avut încredere: am fost umed, am plîns, am purtat la încheietură un număr provizoriu apoi m-am refugiat zile în șir în brațele mamei și din sînul ei m-am hrănit cu un lapte alb și un lapte negru mi-au spus că așa va fi totul …