Oare e doar o mânie a sulfului în contact cu nerăbdarea Infernului această borboroseală? Ca o pasăre sufocată cade mintea mea în apa Avernului. Lava ne va astupa gura restituindu-ne Mamei Universale și lumii eterne? Naviga interogativ-stoic bătrânul Pliniu, atras în dogoarea focului de cenușă, spre Stabia. Cum e dincolo, povestește-ne cum e o iscodim …
Hanuka Am aprins o lumină și întunericul m-a lovit peste mână Am aprins a doua lumină Și umbra deja conturată mi-a pus degetul la gură Am aprins a treia lumină de jur împrejurul meu înțelepții murmurau veșnicia Am aprins a patra lumină Și am văzut soarele ca o țigară aprinsă Am aprins a cincea lumină …
Era un bătrânel în Cluj Care făcea întruna sluj. Odată doar, se pare, Rămase în picioare În mâini cu-o perie de pluș.
Cum Cum curge ţărâna-n ţărână, cui să dăruiesc palma de pământ de la Râpa Zbancului, când manuscrisul îngropat în gura Văii dezvolta covorul de maci pe care mieii albi şi negri, vestind Paştele, nevedesc azurul, desfăşurându-l pe trupul curat al copiilor. Cui să dăruiesc palma de pământ în care şi acum se aud mâinele mamei …
Încerc să scriu poezia pe care mi-ar plăcea să o citesc. Cred că știu cum și când începe să se modeleze poemul, dar nu și cum se va sfârși el, sau unde mă va duce. Când îl recitesc, cald încă, mă întreb dacă drumul de la primul la ultimul vers este cel mai scurt; dacă …
M-am născut în Bembibre, un sat minier din provincia León, de unde am plecat la șaisprezece ani să studiez Filologie Hispanică, mai întâi în León, apoi Licența la Universitatea din Salamanca. Viața m-a adus la Alicante, unde trăiesc și scriu din 1985. Am fost profesoară de Limbă și Literatură Spaniolă, actriță amatoare, mezzosoprană într-un cor, …
M-am născut atunci când am avut nevoie să gândesc pentru a combate moartea. A gândi înseamnă a ne organiza în cuvinte. Așadar, a scrie înseamnă a ne preschimba din ceea ce suntem, adică animal quaerens, în homo scriptor. Dintotdeauna am scris pentru a ști cine este Antonio Gracia: sunt cel care îmi doresc să …
Îmi ceri să-ţi scriu sonetu’ acestei zile – E-același cu al zilei ce-a trecut. Mi-e tot mai limpede: sunt mut! sunt mut! De-ncerc vreo două vorbe, ele mi le urlă-n auz un caporal, tu simţi cum put de-nfricoșarea unei limbi ostile? – cu părţile vorbirii bătrâne și debile bătute de uitare, împotmolite-n lut. Mă-nvârt …
Vis de subțire In memoriam Mircea Eliade Născutule în martie, pătimaș vorbești despre atâtea neamuri de departe – și ele se arată, ne vin în preajmă, ne-nsoțesc, să coborâm sub praguri, tot mai limpezi, deloc amestecați cu piatra, huma, neprinși în lațul făpturilor șerpești. Ne-ai despuiat de solzii vedeniilor neobosite, de piramida clădită asupră-ne …
Invocaţii Lasă-te cerșită Hai, iubito, să ardem de tot în patul blajin, Înecaţi în raze albastre și în flori de pelin. Gura ta rostească vorba ademenitoare dintâi, Din care, odinioară, îmi făceam plutitor căpătâi. Hai, iubito, fă un pas, atât, doar un pas, Târziul în unghere de somn s-a retras. Limbile bătrânului ornic s-au …
Era o fată-n insula Canare Cu o privire fără de hotare, Dar când ochii-și închidea Tot ce privise se-negrea. (Și azi o țin trează preoții din Canare)
E și puțin snobism în orișice eșec N-ai știut niciodată să devii adult gloria difuză ai înrămat-o ca și mîndria nenorocită din inima spaimei eșecurile minuțioase pragmatic înrăit te-ai priceput la nasturi la strălucirea de mercur a coincidențelor și la cenușa ezitantă din urne ai calculat toate traiectoriile berzelor de pe miriști ai smuls cuvinte …