Îmi ceri să-ţi scriu sonetu’ acestei zile – E-același cu al zilei ce-a trecut. Mi-e tot mai limpede: sunt mut! sunt mut! De-ncerc vreo două vorbe, ele mi le urlă-n auz un caporal, tu simţi cum put de-nfricoșarea unei limbi ostile? – cu părţile vorbirii bătrâne și debile bătute de uitare, împotmolite-n lut. Mă-nvârt …
Vis de subțire In memoriam Mircea Eliade Născutule în martie, pătimaș vorbești despre atâtea neamuri de departe – și ele se arată, ne vin în preajmă, ne-nsoțesc, să coborâm sub praguri, tot mai limpezi, deloc amestecați cu piatra, huma, neprinși în lațul făpturilor șerpești. Ne-ai despuiat de solzii vedeniilor neobosite, de piramida clădită asupră-ne …
Invocaţii Lasă-te cerșită Hai, iubito, să ardem de tot în patul blajin, Înecaţi în raze albastre și în flori de pelin. Gura ta rostească vorba ademenitoare dintâi, Din care, odinioară, îmi făceam plutitor căpătâi. Hai, iubito, fă un pas, atât, doar un pas, Târziul în unghere de somn s-a retras. Limbile bătrânului ornic s-au …
Era o fată-n insula Canare Cu o privire fără de hotare, Dar când ochii-și închidea Tot ce privise se-negrea. (Și azi o țin trează preoții din Canare)
E și puțin snobism în orișice eșec N-ai știut niciodată să devii adult gloria difuză ai înrămat-o ca și mîndria nenorocită din inima spaimei eșecurile minuțioase pragmatic înrăit te-ai priceput la nasturi la strălucirea de mercur a coincidențelor și la cenușa ezitantă din urne ai calculat toate traiectoriile berzelor de pe miriști ai smuls cuvinte …
Cartea nopţilor Iată şi clipa când îţi trimit Cartea nopţilor în care je dirai tout; le bien, le mal tout enfin. Câte nopţi vanitoase trecut-au dragostea mea, în care aşteptarea se înălţa piatră cu piatră precum piramidele în deşert când auzeam de departe respirarea zeului bolnav şi vedeam cântăreţii de jazz ai tinereţii mele cum …
Era o balerină albă-n Creta. Dansa învăluită-n raze betta. Mereu mai străvezie, Cu pasul de hârtie Extinsă-atât că-nconjură planeta
citește, semnează și… taci 1 n-am provocat eu spasmele nopții/atacul cu drone criza mondială în schimb am provocat ziua de 14 ianuarie/ora 5 dimineața joia aceea am fost contracția cerului în patru litere: gela atât de neputincioasă că fiecare sentiment privit cu atenție acum pare vopsit la-ntâmplare kitsch 2 tentația suflă din trompetă ridică-te încă …
aud vocea ta cum străbate coridoarele timpului prin labirintul de gînduri și hipnotice plutiri vocea ta în cadență citește poemul la vreme de frig și-nnoptare acolo departe la chemarea lui Pan se află în dans despletite naiade zeul Arcadiei străbate pădurea dumbrava cuprinsă-ntre cedri aici își adună copitele pentru ultimul somn
SLAVCO ALMĂJAN, n. 10 martie 1940, la Oreşaţ, Banatul Sârbesc. Poet, romancier, eseist, imagolog, publicist. Studii liceale la Vârşeţ, după care studiază literatura iugoslavă și universală la Universitatea din Novi Sad, Facultatea de Filozofie. A predat cursuri de artă şi literatură alternativă la Studiile Academice de Specialitate din Novi Sad. Activitate redacţională la Radio Novi …
Era un moș în Costa-Rica, Dânsul habar n-avea ce-i frica. Își luă deci pantofi de lac, Se urcă într-un copac Și-ncepu să îngâne pisica.
Sunt regina Elisabeta Sunt singură și mi-e rușine. Nu mi-a plăcut niciodată să stau la fereastră. Deschid ochii, văd gândurile supușilor mei ca melcii urcând, șiroind pe ziduri. Închid ochii, văd patul. Prin patul meu nu a trecut niciun rege prin bibelourile mele niciun pantof de mireasă. Prin nările văzduhului și prin vântul de mesteceni …