Elisabetei 1. Ger ca-n ziua aceea n-a mai fost niciodată pe pământ. Înghețase focul în sobă! Pâinea pe care tocmai o scosese mama din cuptor stătea ca un sloi fierbinte pe masă! Fumurile ce ieșeau pe coșurile caselor încremeniseră în aer. Ziceai că sunt țurțuri atârnând invers, spre cer. Mai rău era că înghețase și …
Doar -eminesciana- Atâta de sfios, cum sunt, nici gând să te sărut, eternitate. Și de te vreau, ești mult prea împărțită, și nu mi te doresc să-mi fii ispită. Doar vântu,-o frunză, când va alunga, să-și amintească de simțirea mea. Destine Nu veneai, nu veneam, se simțea o pojghiță de gheață, subțire. Te închipuiai mireasă, …
nimeni nu mai întoarce capul căci înapoi bîntuie, ca niște stafii, hoardele nimicului. doar micile încleștări ale rădăcinilor ne ating gleznele. un singur cuvînt dacă ar răzbate pînă aici, totul s-ar destrăma ca o iluzie sosită prea tîrziu. picioarele noastre de ceață rătăcesc pe alte drumuri încrucișate. silabisindu-ne numele la răscrucile semnelor împăienjenite. și nici …
Ceva în comun Ce aș avea eu în comun cu dispariția mamuților?… …Posibil tot poezia… Ușor nehotărât Așa e – Hamlet în mare îndoială: – A fi sau a nu fi? Unii îl cred extrem de lucid alții aproape nebun. Și al Treilea de fapt Primul peste Toate Dumnezeu întrebându-se nehotărât: – Să-i spun sau …
Era o doamnă în Bavaria Pe care-o apucase caria În miez de noapte și Dinții i-i găuri De zăreai prin ei toată Bavaria.
cînd adunate patriile nu fac mai mult decît o carte poştală trimisă dintr-o arenă părăsită demult cînd vîntul poartă pilitura norilor de la o vertebră la alta mă trezesc şi… febră cît vezi cu ochii sintaxă neclintită şi semne de punctuaţie împuţinate aşa a fost de la-nceput o afacere care nu răspunde nevoilor un sezon …
Nopți bucureștene transfigurate de mireasma teilor înfloriți de Mâna Maicii Domnului și Regina Nopții Nopți când ninsoarea topește hotarul între cer și pământ sfințește case și străzi benzinării și palate până la umilul cotlon al gunoaielor Arbori cresc deasupra bulevardelor din piatra dantelată a unor case zidite – cu bucurie și speranță – în altă …
pasaj Stau pe prag și plouă. plouă înserat peste grădini. Picuri de liniște între picuri de ploaie se mistuie-n adânc, cât cuprinde privirea cât de adânc auzul ca o durere stinsă în splendoare, însă cum să faci o disecție când lipsește leșul? Suferința coboară ori înalță dacă o traversezi fără jeluire și nu intri în …
Un pumn de cuvinte Lui Enrique J. Nogueras În tristeţe m-am îmbăiat, în tristeţe m-am întors În timp ce luna taie oraşul în două. În loc de inimă, am doar un pumn de cuvinte Mi-am pierdut dinţii, mi-am ratat definitiv cariera de canibal. În ceasul acesta mi-am dat seama că poezia nu serveşte la nimic …
cântec fragil Am atâtea să-ți spun: acesta ar putea fi cel din urmă poem. Cel în care vocea mea nu-ți va mai îmblânzi râsul. Cel în care înserarea și frica vor sta nemișcate. Aici încep clătinarea și harul. Aici încep limpezirea și duioșia: fiecare crede că-n burta lui se tranșează cel mai plăpând întuneric. Că …
dedicat Irinei-Roxana Georgescu ești cea mai inofensivă pasăre pe care o cunosc și ai atât de mult aer în jur încât mi-ai luat și mie aerul de la gură