A închide ochii Moartea a intrat în viața mea încet-încet, pe nesimțite, ca un grăunte de muștar care e mic, neînsemnat la început, iar apoi crește până se face copac în ale cărui ramuri se adăpostesc păsările cerului… Într-o zi mama a exclamat către tata: „Biata doamnă Duțulescu, a închis ochii și ea!“. Eu, sincer, …
Era un ins în Fianarantsoa Ce suferea cumplit de o măsea, Atunci luă o perie Durerea s-o sperie Și perié tot ţărmul din Fianarantsoa.
Atletul șchiop Dimineața eram departe cu mîinile înfipte în buzunare. În spatele meu răsărea soarele în cea de-a șaptea zi ploua, în biserică se ascundeau teama și cele mai fierbinți jurăminte. Am uitat de acel cuvînt spin în călcîi atlet șchiop căzut din dicționare. Ieri l-am văzut pe sfîntul părinte papa în alb rătăcind singur …
31. Prin singurătatea asta ca zăpada așternută-n patul meu de ghips, te visez ca focul în apocalips sau ca prin Toledo, sîngerîndă, spada, cu privirea tristă ca un clips aruncat pe-o pajiște-n Nevada, te așez în mine ca-n ograda împietrită ca nisipu-n sfinx – bate vîntul umerii tăi goi, de-nvelit să-i învelească norii, să rămînă-așa …
Poem la Marea Egee stând tolănit pe țărm la Pieria unde-i pierdută oare nebunia ce-a fost ce trupul o doreşte?! …mai sunt în stare de-o iubire nouă fără contur şi fără viitor, o deznădejde pentru ce-o să fie o răzbunare pentru câte-au fost stând tolănit pe țărm la Pieria îmi construiesc o apărare-n scris. …
– Ce faci, Doamnă? – Toate merg așa cum a fost stabilit: la început n-a fost nimicul, apoi din nimic s-a născut Cuvântul, apoi o grădină foarte frumoasă cu un singur om rătăcind fără griji, era frumos și bine, dar deodată i s-a făcut urît și din coasta lui s-a născut femeia, nici o ispită, …
Era un moș în Dealu Mare Ce-a cumpărat trei covoare. Cu unu-astupă fereastra, În altu-și rulă nevasta, Din altul roade și azi cu disperare.
Lapte alb, lapte negru Am primit un trup în care am avut încredere: am fost umed, am plîns, am purtat la încheietură un număr provizoriu apoi m-am refugiat zile în șir în brațele mamei și din sînul ei m-am hrănit cu un lapte alb și un lapte negru mi-au spus că așa va fi totul …
În planare o nimfă ești în brațele de nufăr cuprinsă în oglinda cerului ce se revarsă în luciul de ape deasupra în planare cu aripe deschise e ochiul de lumină în care se răsfrînge torță trupul unui înger * * * într-o lumină alb strălucitoare misterioasă ce se revarsă din proaspete omături iar soarele-i demult …
Oare e doar o mânie a sulfului în contact cu nerăbdarea Infernului această borboroseală? Ca o pasăre sufocată cade mintea mea în apa Avernului. Lava ne va astupa gura restituindu-ne Mamei Universale și lumii eterne? Naviga interogativ-stoic bătrânul Pliniu, atras în dogoarea focului de cenușă, spre Stabia. Cum e dincolo, povestește-ne cum e o iscodim …
Hanuka Am aprins o lumină și întunericul m-a lovit peste mână Am aprins a doua lumină Și umbra deja conturată mi-a pus degetul la gură Am aprins a treia lumină de jur împrejurul meu înțelepții murmurau veșnicia Am aprins a patra lumină Și am văzut soarele ca o țigară aprinsă Am aprins a cincea lumină …
Era un bătrânel în Cluj Care făcea întruna sluj. Odată doar, se pare, Rămase în picioare În mâini cu-o perie de pluș.