Insomnie Își împletise cozile lungi peste coroana stelară În raze fierbinți pe mîinile împreunate Cu inelele planetelor Fără a fi un singur Saturn Întîrziatul trăgea după sine ghete de sticlă Pline cu șerpi Picioarele salvate se odihneau în apa rîului Un cristal din cel mai pur cu parfume enorme cît malul În nisipul umed dedesubt …
Nuntă A nins. Câmpul și-a pus cămașă albă de ginere. Iar ca mireasă lumina ochilor mei.
Lumină de lună Planetul din orbita dreaptă de friguri s-a scuturat: miliarde de aripi sângerii, peste copacii spintecați de fulger, peste aripile gheonoaiei și capetele călugărilor, în mătănii. Planetul din orbita stângă jăratic s-a scuturat: mii și mii de libelule albe în aerul incendiat, peste valurile de voci rarefiate acoperite, încet, de lavă. Ce privilegiu! …
Încălzește, soare, oasele mele îngropate pe câmpii neștiute, acoperă-mi ochii cu privirea dintâi, să pot uita ceea ce nu voi vedea niciodată și să mă pot trezi într-o dimineaţă pe care n-am cunoscut-o. Rana este atât de adâncă, este albastrul pe care marea nu-l mai poate străbate, e izvorul secat al primei atingeri la care …
Un scaun de lemn Un scaun de lemn stă singur la o masă Pe celelalte le-au luat bărbații casei În timp, în ploi, în arșiță, cu ei, Cum și-au luat și cîte o cămașă Țesută în război, cu florile în trei Culori pe un pumnariu de crăiasă, Ca mîngîierea cea mai luminoasă A lumii-nmiresmate-n florile …
mulțumire Uneori levitează ca o carte răsfoită se așază alături admir paginile ce pâlpâie cu gândurile închise în litere ca deținuții în celulele jilave printre zăbrele aud cerul șoptindu-mi numele e atâta tandrețe în aerul pe care îl respir degetele lui vânjoase îmi încolăcesc gâtul până la strangulare și vine întotdeauna clipa aceea când plutești …
Peisaj cu încetinitorul Te întorci pe o stradă vâscoasă înaintezi în zig-zag cu ezitări de păianjen plutești alergi brusc urmărit de un chip invadat din morţi. îți auzi îi auzi pașii lenți vuind asurzitor de aproape. alergi te strecori în cea mai fantasmatică realitate în cea mai stridentă irealitate. faci salturi ca o felină te …
L-am întrebat e mult de atunci Poezia mai e artă regală? tăcut, mai tăcut decât mine Es pop a zis: nu Am ascultat e mult de atunci Călugărițele pe schiuri ale părintelui Pintea și nu le-am uitat Nu știu cine m-a pus să ajung la Dunăre și să dau peste călugărițe cositoare coseau iarba cu …
Alergînd pe aer Alergînd pe aer ca un biciclist te-am prins întîi de mînă de încheietură de degetul mic deși eu nu știam pe atunci mai nimic ca-n Micul Prinț de Exupéry îi fi tu cea de acum pocnind încet ca din arcuri ruginite la mers (deși în levitație cazi doar în sus) chipul tău …
Sursă de nefericire În Vinerea Mare, din neputința de a sta acasă, fără mândrie și fără milă – vine la biserică, intră pe sub masa încărcată cu flori, cu crucea și cartea sfântă ferecată cu șapte lacăte, de argint, trage covorul după el cu genunchii, până la urmă, neîndemânatic, răstoarnă masa din mijlocul bisericii, ăsta …
Era un pianist în Roma Care învinsese coma De bucurie a dat Un concert și a cântat Trei ore numai Paloma.
patria patria – întâiul țipăt într-o dimineață de iulie la spitalul Stanca din Cluj. patria – lumina difuză pe pereții scorojiți și toți îngerii din juru-mi zbenguindu-se ca la scăldătoare, pârâul din fața casei, dincolo de drum, unde prindeam mormoloci și făceam turte de noroi, cărțile cu poze, creioanele colorate, ascuțitoarea mea albastră, șosetele roz. …