pasaj Stau pe prag și plouă. plouă înserat peste grădini. Picuri de liniște între picuri de ploaie se mistuie-n adânc, cât cuprinde privirea cât de adânc auzul ca o durere stinsă în splendoare, însă cum să faci o disecție când lipsește leșul? Suferința coboară ori înalță dacă o traversezi fără jeluire și nu intri în …
Un pumn de cuvinte Lui Enrique J. Nogueras În tristeţe m-am îmbăiat, în tristeţe m-am întors În timp ce luna taie oraşul în două. În loc de inimă, am doar un pumn de cuvinte Mi-am pierdut dinţii, mi-am ratat definitiv cariera de canibal. În ceasul acesta mi-am dat seama că poezia nu serveşte la nimic …
cântec fragil Am atâtea să-ți spun: acesta ar putea fi cel din urmă poem. Cel în care vocea mea nu-ți va mai îmblânzi râsul. Cel în care înserarea și frica vor sta nemișcate. Aici încep clătinarea și harul. Aici încep limpezirea și duioșia: fiecare crede că-n burta lui se tranșează cel mai plăpând întuneric. Că …
dedicat Irinei-Roxana Georgescu ești cea mai inofensivă pasăre pe care o cunosc și ai atât de mult aer în jur încât mi-ai luat și mie aerul de la gură
1. o pasăre care nu se aşază nicăieri pe pământ dă ochiuri noi şi îţi invadează casa odăile liniştea cu ghimpi de după-amiază celulele singurătăţii şi atunci imaginezi o pasăre care nu se aşază nicăieri pe pământ care deja îşi cântă triumful asupra lacătelor din mintea ta şi deja îi simţi peste faţă aerul foarte …
frigul Iarna s-a-ntors la rosturile ei. De pretutindeni te pândeşte frigul – primejdioasa fiară a ultimului veac, neîntrecută-n silnice tertipuri – chit că pe hărţi deşertu-i plită-ncinsă, chit că pe insule îmbietoare, tocmai acum, ţestoasa şi varanul iau cu asalt deumnezeieşti nisipuri şi se prăjesc, în linişte, la soare. Iarna s-a-ntors la rosturile ei. A …
Erau odată doi rechini Ce se hrăneau cu Arlechini Însă rechinița strigă: „Hai să mâncăm mămăligă Amândoi într-o cvadrigă!“
Sunt atât de trăit încât am și uitat că am fost părăsit în tăcere de cei cu care cândva am pornit la drum. Și-mi era bine. Acum încotro? Sunt tot mai grăbit să mă scufund implacabil în mine însumi unde se presupune că ar fi înțelepciunea celor vechi. Nucleul nostru biblic. Atunci de ce par …
Sesii Ținutul dulce, marile obsesii, pădure, lac, munte, în sesii primite, se împart pe-o hartă ferfenițită, eu o port în mine. Și schimb necazurile-n artă. Din lacrimi fac niște lentile Prin care vezi, atât de bine, Stupul ceresc, mii de albine. Ce alții nu văd, văd, ce zile De foc am tot avut, umile În …
în care dintre lumi (… Încă nu putem pleca în direcţii opuse, ai spus, până ce cruzimea nespuselor se va fi ofilit în alte cuvinte, pe care-am mai fi vrut să le spunem, în timp util: doar că străfundul lor cromatic va culisa pe o singură linie dreaptă, iar de la un capăt al acesteia …
nu mai vor nici o stea nu mai cade nu vrea să cadă aici pe pămînt nu mai vrea toate stau fixate pe boltă în veci ne-au uitat ele care cîndva coborau printre nourii în flăcări să ne vadă pe noi cum privim mînă în mînă împreunate inimi la trecerea lor printre straturile dese în …