1. o pasăre care nu se aşază nicăieri pe pământ dă ochiuri noi şi îţi invadează casa odăile liniştea cu ghimpi de după-amiază celulele singurătăţii şi atunci imaginezi o pasăre care nu se aşază nicăieri pe pământ care deja îşi cântă triumful asupra lacătelor din mintea ta şi deja îi simţi peste faţă aerul foarte …
frigul Iarna s-a-ntors la rosturile ei. De pretutindeni te pândeşte frigul – primejdioasa fiară a ultimului veac, neîntrecută-n silnice tertipuri – chit că pe hărţi deşertu-i plită-ncinsă, chit că pe insule îmbietoare, tocmai acum, ţestoasa şi varanul iau cu asalt deumnezeieşti nisipuri şi se prăjesc, în linişte, la soare. Iarna s-a-ntors la rosturile ei. A …
Erau odată doi rechini Ce se hrăneau cu Arlechini Însă rechinița strigă: „Hai să mâncăm mămăligă Amândoi într-o cvadrigă!“
Sunt atât de trăit încât am și uitat că am fost părăsit în tăcere de cei cu care cândva am pornit la drum. Și-mi era bine. Acum încotro? Sunt tot mai grăbit să mă scufund implacabil în mine însumi unde se presupune că ar fi înțelepciunea celor vechi. Nucleul nostru biblic. Atunci de ce par …
Sesii Ținutul dulce, marile obsesii, pădure, lac, munte, în sesii primite, se împart pe-o hartă ferfenițită, eu o port în mine. Și schimb necazurile-n artă. Din lacrimi fac niște lentile Prin care vezi, atât de bine, Stupul ceresc, mii de albine. Ce alții nu văd, văd, ce zile De foc am tot avut, umile În …
în care dintre lumi (… Încă nu putem pleca în direcţii opuse, ai spus, până ce cruzimea nespuselor se va fi ofilit în alte cuvinte, pe care-am mai fi vrut să le spunem, în timp util: doar că străfundul lor cromatic va culisa pe o singură linie dreaptă, iar de la un capăt al acesteia …
nu mai vor nici o stea nu mai cade nu vrea să cadă aici pe pămînt nu mai vrea toate stau fixate pe boltă în veci ne-au uitat ele care cîndva coborau printre nourii în flăcări să ne vadă pe noi cum privim mînă în mînă împreunate inimi la trecerea lor printre straturile dese în …
Amintirile – mirese rătăcite, le las în sertarul secret – inele de iarbă pierdute în oceane necunoscute. Uităm lucrurile şi anii plâng peste noi. Desenăm ziduri şi construim drumuri de hârtie, colorăm zilele, însă astăzi ne învăluim în poleială şi fum. Sfinţi mărunţi, dominaţi de prezent şi luciditate, ne pierdem când stelele cad în nopţile …
Domnului Mihai Șora Nu pentru că nu aș avea altceva mai bun de făcut lucrez la desăvârșirea mea, dar m-am săturat să spun ceea ce vreau să spun. Idealul meu este ca atunci când vreau să spun ceva să spun altceva, atunci când vreau să scriu o literă, să scriu altă literă. Idealul meu este …
Grădina e vechea Grădină. O ține de mână cea Nouă în timp ce un Herodot ghebos transcrie spasmele umbrelor. Schimbarea la Față. Nu cere nicio simbrie, tropăie pe scările de ciment cu mușchii verzui la vedere. Metamorphosis. Și nu aude decât amestecul de vocale din limbile moarte: Socrate și Seneca, sinucigașii neconsolați ce întârzie să …
Proba focului Zidurile minții mele sunt din nuiele și temelia lor din lemn de stejar când se aprind ard mocnit și visele se prefac în mănuși de cenușă din care Tu presari indulgențe peste Marea Uitării liniștești valurile care nu au somn și se izbesc de granița dintre noapte și zi vuietul lor acoperă chemarea …
Despre ceaţă şi alte asemenea 1. Gândești dimineaţa ca pe o aripă nouă ce intră cu trupul întreg în ziua care o să o mistuie. Te vezi ajuns la capătul ei cu un zâmbet ca o lamă de seceră. Până atunci cauţi să scapi de tot praful adunat alături de drumul pe marginea căruia istoria …