cînd adunate patriile nu fac mai mult decît o carte poştală
trimisă dintr-o arenă părăsită demult
cînd vîntul poartă pilitura norilor de la o vertebră la alta
mă trezesc şi… febră cît vezi cu ochii
sintaxă neclintită şi semne de punctuaţie împuţinate
aşa a fost de la-nceput
o afacere care nu răspunde nevoilor
un sezon de vînătoare petrecut în faţa oglinzii
dacă îmi amintesc armele şi sînt pe urmele mele
înseamnă că le-am regăsit
şi e deja iarnă
cînd focurile se aud înfundat şi ard mocnit
obişnuinţă de a muri între o amintire şi alta
e fumul care se ridică şi dezveleşte o fiinţă aflată în preajmă
îndepărtîndu-se
cei ce urcă şi coboară în vis încercuiesc somnul
exoscheletul unei fiinţe ce întîrzie să apară
gesturile lor călătoresc pînă departe
ca şi cum ar scrie mereu într-o linişte străină
au fost recunoscute la mare distanţă
ca impresiunile unui corp fosil în straturi viitoare
aşteptarea e o elegie încăpătoare
o formă de viaţă în remisie
o ploaie măruntă şi deasă
scobind în pupila unui cîine bătrîn lumini nehotărîte
adăpostul de pe urmă e dincolo de acoperişuri
dincolo de nori
unde focurile încrucişate au încetat
iar amănunte precum focurile de artificii capcanele amprentele
poate chiar femeile migratoare sau punctele cardinale
nu se cer sau au fost lăsate la vatră şi nu mai ajung ştirile
…pînă atunci împărtăşesc disciplina ierbii în creştere
Arte parţiale
