* Dacă vezi Timișoara, mă mai poți suna seara — vei afla că-s, de fel, ba- salt pe becuri de Elba. Vei citi Gheorghe Lazăr, vei fi Fructus pe puzzle și vei ști cât de chill s-a trezit noaptea la ILSA. * Azi unde ne sunt tobo- Șari-Neni, când obo- sesc fetele cele bi- ne …
câte lingouri, doamne, a folosit fierarul Câte lingouri, Doamne, a folosit fierarul, Spre-a făuri verigheta cea plină de karat? Un munte de ceahlăuri, pe care l-au urcat, Numai veleitarii, sisifi precum viesparul, Dar piscul, Hefaistos, viclean l-a meșterit, Ca alpinist să-l urce numai calofilia, Bătând pe nicovală desfrâul, dar vipia, A-ngălbenit despotic inelul mult dorit, …
un fulg de nea moare fericit pe obrazul unui copil printre vertebre se furişează şarpele solzos al toamnei şi se hrăneste cu privirile tale obosite cu floarea de fiere de pe măsuţa de mahon cu vorbele cotropite de somn dar vine şi un vânt rău dinspre iarnă şi cu ghearele ascunse în catifea te-mbracă în …
*** Mereu e despre noi chiar dacă nu recunoaștem organele nerănite sunt cele rămase în umbră desigur singurătatea se trăiește cel mai intens între alții un om doi oameni trei oameni stive de viață corpuri de carne și plâns tu ce vezi între acest ecran și bătaia din piept cândva aici ar putea locui o …
*** Tocmai ai rupt din mers o creangă albă de măr ca să-ţi aduci aminte de atâta lumină în care tot umbli fără tihnă cu un aer vag stânjenit c-un zâmbet ascuns aidoma unui pelerin ce-şi urmează când umbra când vedeniile sfinte ori doar păşeşti pe urmele bătrânului vagabond din cartierul copilăriei – bolborosea mereu …
poeme de odinioară Prima invocaţie Hai cu mine, iubito, ţi-am zis, cu glas păcătos, Hai acolo unde raiul e răvășitor de frumos. Hai cu mine unde poţi sta dezbrăcată și pură, Ocrotindu-mi rănile cu o diafană armură. Hai cu mine, lasă-ţi pletele să mă adie, ușor, Ca un cântec șiroind din arbori de dor. Hai …
ce se întîmplă cînd un poet păcătos se întîlnește cu o sfîntă misionară care s-a lepădat de el fără să-l cunoască? nu. nu e vorba, doamne ferește, de tereza de calcutta – de fapt de aici, din balcani, albaneză, româncă, machedonă ori toate la un loc. nici vorbă. nici de maria din magdala singura care …
Cipru Aici, unde ienupărul fenician cu boabele lui mici și roșii își face loc printre pietrele pământului uscat al ostrovului, aici unde Richard-Inimă de Leu a întârziat o iarnă-ntreagă, înainte de a porni spre locul destinului său, sacrul Ierusalim, aici unde homerizii cu bărbile lor blonde și arși de vipie, iau plata pentru umbrelele și …
Prin cerul de jos întârzietorilor Nu căuta prin gromovnice numele poeților dispăruți acolo pe file alchimice unde mai pâlpâie smaraldul rubinul berlantul specii lunatice stau tulburate fulgere – laser oglinzi tunete cu sunet scălâmb de suflet care încă mai strigă după trup Alt cuib ocrotitor și-a aflat teama de moarte pe urma norului ce își …
* * * Nu e oare straniu – doar într-o viitoare mamă pot bate simultan două-trei inimi. Poate de aceea m-am rostit mai ales în nuanțe, căci ele aparțin exclusiv graiului matern, bătăilor inimii de atunci și pe care abia azi le pot înțelege. Calea e înscrisă în noi de la început. Ea ne străbate …
Vis Am visat că, în mâini, frământam întunericul din mine. Doamne, ce frig îmi era. Eu vreau Tu chiar mă vrei, dorință, să mă subjugi ca pe un sclav? Eu vreau doar poezia, de care sunt bolnav. Vers Șarpele – această vietate alunecoasă ca o idee… Adie Sunt vagi veneții trecătoare pe mări și parcă …
Navigator pe Arca „Scriptor” (În drum spre Alicante) Ei, ei! Dulce urbe Marseille, este adevărat că fondatorii – vechii greci, popor de zei (cum exulta poetul Dan Laurențiu!) – au practicat negustoria pe mare și cumetria pe uscat, că au inventat Drumul în Ceruri și pe Pământ Hei! La Marseille, studenta în litere, Marie-Cécile ne-a …