Versuri de Anton Jurebie

Anotimpurile sînt o invenţie

vin ploile.
și după ploi, vin tot ploile.
ploi de primăvară, ploi de vară,
ploi de toamnă.
crește iarba, cresc apele.
pe noi, pe noi nu ne întreabă nimeni nimic.

Bună seara!
dar nu pentru ultima dată

bună seara tuturor!
bună seara celor ai nimănui!
bună seara pentru cînd
am uitat să spun bună seara!
bună seara oriunde se aprinde o lumină!
bună seara păsărilor care
merg la culcare nemîncate!
deși nu te cunosc, bună seara!
deși nu ești iubita mea, bună seara!
morţilor, nu le promit nimic.
bună seara rusia, ce-ai de gînd
în noaptea asta?

Toate revin

nu spune niciodată adio
unui anotimp, oricare ar fi.
nu-i spune iernii:
îţi las zăpezile și plec, adio!
nu-i spune primăverii:
verdele acesta este mincinos, adio!
nici verii să nu-i spui:
se scutură floarea cîmpului, adio!
toamnei, niciodată să nu-i spui adio!
toamna este tot timpul adio.
dacă poţi, umblă liber
în afara anotimpurilor.

Zile kaki

sînt zile în care mă simt așa și așa,
plumbul din cap îmi dă bătăi de inimă
&
plumbul din inimă îmi dă bătăi de cap.

Poveste de iarnă

vezi, lupii ăia din antreu
s-or fi plictisit. du-le și lor ceva.
lasă-i să se uite la meteo,
apoi deschide-le să plece urlînd
ca niște colindători.

vezi, lupii ăia din antreu
or fi adormit. ia-le pe furiș
sticla de vodcă.
apoi, scoate-i pe rînd.

vezi, lupii ăia din antreu
dacă s-au ameţit,
ia-le blănurile și dă-i afară.
nu-ţi face griji,

vor intra într-un magazin de blănuri,
într-o cîrciumă.
își vor aminti atît:
noaptea trecută am făcut-o de oaie!

Bilet dus-întors vs.
bilet de rămas-bun

dacă spui că pleci cu trenul,
mă pui pe gînduri.
trenurile pleacă la fix.
de data asta, înseamnă că nu glumești.

dar ce crezi?
nu voi fi în gara următoare
și nici în cea care urmează.
de data asta te pun pe gînduri,

nici eu nu glumesc.
și atunci?
n-a fost vorba de niciun tren.
nici în primul nici în al doilea catren.
doar un nebun
a scris un bilet de rămas-bun!

Cîntec de mînie şi candoare

bagă-ţi minţile în cap,
nu le lăsa să fluture pe afară
că le pierzi!

bagă-ţi minţile în cap,
nu le lăsa să fluture pe afară
că ţi le ia cineva!

bagă-ţi minţile în cap,
bagă-ţi minţile în cap!
vrei să te ajut?

Elegie

o tristeţe imensă
cît asia și pacificul.
după cum vedeti,
imensă dar mărginită.

cînd închid ochii,
un ocean de întuneric.
dacă-i deschid,
un ocean de singurătate.

te văd de două ori pe an
ca pe gîștele sălbatice,
toamna și primăvara,
primăvara și toamna.

Ziua bună se cunoaşte
pe la prînz

prea bunule secol XXI,
costul vieţii a crescut,
va fi un mare război planetar?
sau, ne batem între noi
și asta nu se pune.