O captură cu pantaloni scurți
Ieri au arestat trei dintr-a opta.
Azi doi. Unul e Mircea eminentul
liceului. Merge la închisoare
și conform metodei socialiste traversează
orașul prăvălit pe podeaua
unui camion rusesc. Să vadă lumea.
Patru arme cu glonțul pe țeavă sunt
îndreptate spre fioroasa
captură.
Dușmanul de clasă poartă pantaloni scurți
pânză militară vopsită maro din
sărăcia postbelică. Un comisar
răspunde la numele Grimberg.
Mircea are 18 ani și crede că va fi
împușcat. Îi este frică.
Îi este frică să nu devină un erou.
Familia noastră nu-i obișnuită cu anomaliile.
Duba ermetică
Într-o noapte clocotită de iunie cu gura
căscată în căutarea unei molecule
de oxigen
leșinați de sete arestații rămâneau
în picioare rezemați de alți
leșinați de sudoare și gaze.
Într-o dubă ermetică. Uzi de urină.
Urina dușmanului nu-i ca urina poporului.
Urina poporului e parfum. N-aveai cum
să te lași pe vine n-aveai cum
să te scarpini. Mișcai doar limba
în gură. Mircea a rămas încleiat
în magma umană. Cu o mână în aer.
Mână care caligrafia atât de perfect
literele ronde din germana veche.
Laboratorul luptei de clasă
La gherlă la subsol împreună
cu două butoaie puturoase
uitate acolo de exploatatori. În butoaie
întuneric burghez. La etaj chiar
deasupra e laboratorul de urlete
măcelul luptei de clasă. Adică
biroul de anchetă unde se
strivesc unghii după metode siberiene.
Cum apune soarele răsare
tortura. Când cheile zornăie la ușă
știm că unul dintre noi este
chemat să dea declarații.
În urmă noi de la subsol nu stăm
degeaba. Ne pregătim să-i spălăm rănile
celui anchetat. Să-i oblojim vânătăile.
Uneori îl aduc pe targă plin de
sânge.
Atunci ne gândim la Iisus.
Transplant de cap
Ăstuia trebuie să-i vidăm capul. Și tuturor
celor care-i seamănă.
Să nu lase nici o urmă. Să-i
înlocuim scăfârlia.
Să-i facem un transplant
de conștiință
Soldat fă-ți datoria până la capăt.
Să devină omul care ne trebuie.
Să devină altcineva.
Așa cum
îl vezi slăbănogul ăsta
ne-ar omorî dacă ar putea. Probabil că
nu-i destul de slab.
Soldat
mai avem de lucru în această privință.
Celula nr. 9
Universitari negustori ofițeri muncitori avo
cați preoți studenți țărani ingineri mi
neri șoferi elevi primari polițiști
ș.a.m.d.
Suntem 42
într-o deasă țesătură de vânătăi.
Poporul complice doarme-n picioare
Poporul ostil se dezvoltă enorm în pușcării.
Lichidați-l !
În picioare la „neagra”
Mircea a stat la neagra unde era un întuneric
calup. Un extras concentrat de
sicriu. O antecameră a
Iadului. 1/1 metri de
absolut. La fel de rece. Nici o rază.
Mâncare doar apă. Doar în picioare zile și nopți.
Încercuit de ziduri. În picioare
pe propriile tale dejecții. O
noapte continuă. O tăcere de piatră.
Mircea ar fi vrut să se roage
la Dumnezeu în genunchi
și nu se putea.
Șah și pâine
Hămesiți de foame cu saliva de pușcăriaș
am malaxat coaja de pâine fără
s-o înghițim cum ne ruga în genunchi
stomacul. A rezultat o vomă
acră din care am modelat treizeci
și două piese de șah. Urâte.
Le-am pus la uscat între gamele.
Ne simțeam mintea paralizată.
Am scrijelit pe scândura priciului
tabla de șah. Trei săptămâni am
jucat până ne-au prins că gândim.
Pâinea noastră nemâncată
satură mintea.
Dreptate târzie
Tribunalul Militar Iași a dăruit cu mărinimie
ca un Dumnezeu Invers
3200 de ani, de viață după gratii
celor 400 de deținuți. Avocații
din oficiu toți evrei de Suceava
au potențat fățiș acuzarea.
A fost un experiment abuziv reușit
patent KGB. Peste ani după ce a murit
aparent Stalin anchetatorii și judecătorii
sunt judecați de alți judecători
și primesc ani grei de pușcărie.
Acolo se întâlnesc cu foștii lor condamnați.
Calde îmbrățișări și reglări de
conturi prin strangulări de la sine.
Reeducarea a avut rezultate notabile.
Închisoarea copiilor
Târgșorul Nou era un stabiliment de reînsuflețit
ruine. Tinere epave umane cernute prin
sârma ghimpată. 800. Trebuia să
renaștem. Să fim grași după ce cunoscusem
cel mai prețios capital: foametea.
Ce era vânăt pe spate trebuia să devină
roz. La Club ne injectau intravenos
cu Lenin și Stalin ca să uităm
Suceava. Vom urma tratamentul minune.
Speranța era în fasole.
Către anchetatori
Scuzați-mă. Am leșinat de durere.
Acum
dacă tot m-ați stropit cu furtunul
și m-am trezit
vă rog s-o luați de la capăt.
Mulțumesc popor român.
____________
* În memoria fratelui meu, Mircea, fost deținut politic la Suceava
și Târgșorul Nou, iunie 1948 – septembrie 1950.