Drumul reconstituirea
Nu-și mai dezlipea ochii
de la caierul de lînă
din furca prinsă
în brîul mamei
care devenea tot mai puțin
în timp ce firul îngroșa fusul
învîrtit de aceeași mînă ocrotitoare
aconiul pregătit aștepta liniștit
ața să-i astupe urechile
să poată începe lucrarea minunată
a ștrimfilor colorați de iarnă
sau a mănușilor cu un deget învingînd gerul
mult mai tîrziu a găsit în podul casei
cu păianjeni și lilieci sucala
care odinioară aduna pe mosor
firul fusului tors cîndva de bunica
primită ca dar de nuntă
de la străbunica
în loc de alte povețe de viață
nepotul ajuns la rîndu-i bunic
își suflă în palme încălzindu-le
ori de cîte ori se pregătește să-nmoaie
penița tocului copilăriei în cerneala din călimară
încercînd să deseneze dintr-o altă memorie
drumul de odinioară al firului fusului
de la caier la sucală.
Vrăjitoarea
Era pe ulița casei lui
o babă
căreia îi spunea toată lumea
Vrăjitoarea
fiindcă știa să-ți ghicească
în cărți
milițienii au arestat-o cîndva
dar ea le-a dat în cărți
și le-a ghicit numai de bine
și ei au lăsat-o
să plece acasă
într-o seară pe șanț
copil fiind i-a ghicit și lui
dar ea voia de fapt să-l dezvirgineze
gîndindu-se acum la ea
își dă seama
că nu poate scriindu-le
să-și dezvirgineze poemele.
Fără titlu
Se obișnuise
ca ori de cîte ori ținea în mînă creionul
să-și cheme moartea
să se obișnuiască spunea el
cu mirosul mîinii atunci cînd scrie
(da, moartea poate fi și îngrozitoare
atunci cînd pune capăt vieții
chiar de la naștere)
în oborul casei copilăriei
avea multe hoară și animale de tot felul
astăzi în curtea casei de la Marginea Reșiței
are un cîrd de pisici și o turmă de cîini
de cîte ori fată o pisicuță sau o cățelușă
puișorii sunt înghițiți de ele
sau de cei mai mari pîndind nașterea
moartea întotdeauna fiind mai rapidă
și mai lacomă
tot așa cînd poetul pune în gura poemului
cuvintele de trebuință
și dacă acestea îl lasă în pielea goală
vine poema și devoră poemul
ronțăindu-i ca pe o chiflă crocantă
pînă și ultima coastă.
Numărătoarea
De-abia înfrunzea rugul
de la marginea plațului
că și dădea fuga
pe dealul de la capătul uliței
la o oară anume
să vadă în zare
linia ferată ștrecul
așa cum se zicea în graiul locului
pe care trecea mărfarul
pornit de la Oravița
cu oprire în halta Doclin
unde se mai atașau
și alte vagoane pline cu nisip metalurgic
pentru uzinele din Reșița
stătea cu ochii înghețați
parcă tulburați
orbiți însă de dansul luminii soarelui de vară
care-i storcea lacrimi pe
obrazul lui fraged de copil
numărînd vagoanele
ce nu se mai terminau
astăzi nu se miră
știe că moartea
îi numără cuvintele
care i-au mai rămas.
Sunetul
Se ducea
în grabă mare
vara pe deal
se culca pe spate
ciocîrlia îl vedea
zbura în înaltul cerului
și cînta
ca să îl trezească
îi slobozea
un găinaț pe frunte
de-atunci
nu-și mai amintește
cum sună astăzi
poemul scris
cu amîndouă mîinile
din înaltul cerului.
Maşina de tocat electrică
Poetei Patriei princeps,
Olga Neagu, prietena mea
Pentru că lumea
și tehnica ei
s-au schimbat
mașina de tocat știută
prin care în copilăria lui
se toca mai cu seamă carnea
pentru cîrnaţi la tăierea porcului
de Crăciun găsiţi vara mai ales
atît de gustoși în untura lor
din ciupul de lut roșu
făcut de olarii binișeni
păstrat la răcoarea din șpaiţ
în care el se strecura pe furiș
ziua în amiaza mare
rupt de foame și cu ochii înroșiţi după
citirea atîtor doxuri
cu un conţ de pită în sîn
ieșind tot așa în vîrful picioarelor
închizînd încet fără zgomot ușa șpaiţului
cu mîna însă strălucind de untură
ca de-atîtea ori mai tîrziu
ochii lui după dragoste
așadar pentru că mașina de tocat veche
obosită de atîta tocat cărnuri
pentru cîrnaţi pecine și sarmale deopotrivă
și sărbători
a fost abandonată
pentru mașina de tocat electrică
mai modernă și mult mai rapidă firește
poetului ce credeţi
i-a venit ideea așa deodată (oare?)
să-și macine cuvintele
înainte de scrierea poemului
cu mașina de tocat electrică
vise parabole metafore
viaţa viitoare adică
așa că se așteaptă
ca poema
să primească de-acum înainte
o altă energie
mai puternică
total necunoscută
pînă la el.