Poezii de Ana-Maria Vințan

Încălzește, soare, oasele mele îngropate pe câmpii neștiute,
acoperă-mi ochii cu privirea dintâi, să pot uita ceea ce nu voi vedea niciodată
și să mă pot trezi într-o dimineaţă pe care n-am cunoscut-o.
Rana este atât de adâncă, este albastrul pe care marea nu-l mai poate străbate,
e izvorul secat al primei atingeri la care nu mă mai pot întoarce,
e drumul de care mă pregătesc,
galben ca un câmp tânăr de floarea soarelui,
ca privirea blândă ce mă va întregi odată.
Alcătuiește-mă iar din nisipul unei mări încă negândite și nu mă pedepsi orice aș face,
arsă de soare, cu părul înalt până la cer, de mână cu toți copiii pe care-i voi naște.
*
Roma, coloana albă, prea înaltă, răsărită din iarba uscată
pe care n-o mai pasc de mult caii legiunilor de soldaţi în sandale,
ziduri cu cărămizi înroșite în a căror fierbinţeală
nu se mai pierd trupuri de femei cu păr cârlionţat,
cu cefe goale ascunse în pete strălucitoare
de ocru, de roz și de galben,
în pofte nebune de spațiu,
în vedenii pe pânze de umbre și pini.
*
Dincolo de cerul nopţii, norii târăsc în drumul lor năframe albe,
un copil adormit își visează trecutul, ca un stăvilar
în curgerea fără saț a sângelui și a trupurilor mărunte.
Din calea apelor, din verdele pădurilor, din adâncul munţilor se aude
suflarea tânguitoare a celui pe care nu-l cunosc
și în a cărui durere vreau să mă adăpostesc.
*
Alerg peste câmpuri în roșu de maci,
torent fără izvoare, fără vărsare e fuga mea,
zorii tuturor dimineţilor mă însoţesc iar peste pleoape se-ntind înserări neștiute.
Într-o împletire de străzi rotunde și vânturi leneșe alerg
într-un oraș ascuns sub o feregea de mătase.
Când voi obosi de atâta alergare mă voi îngropa
ca un faraon, sub un alt chip,
somn pentru veșnicie.
*
Mă lupt cu îngerul de fiecare clipă, nu doar cu cel de-o noapte.
Eu să-l dobor, el să mă spulbere în vânt.
Nu știu care-i sunt rănile, nu-l văd, nu-i simt nici carnea și nici oasele,
doar câteodată din palmele lui grele mă-năbușe
un iz de iarbă crudă și-o boare caldă de amiază.
Nu știu dacă-i pe viaţă și pe moarte,
dar dacă e, aștept să mă sărute și să mă-ngroape adânc în transparenţa lui înmiresmată.