Odă bucuriei în vremuri de restriște
vin la voi întotdeauna între 11 și 1
când mai toți bătrânii din cartier
târăsc după ei un trecut oarecare
și câte un cărucior cu conserve, pâine, paste
mere și câteva medicamente.
vremuri de singurătate împărțită în felii egale
democratic, pentru toți, de la mic la mare.
„Fiecare în celula lui cu gândul la cheie”
zicea Eliot și noi, tineri poeți, nu-l înțelegeam
scăldați cum eram în libertate.
acum , în oraș, în țară, în lumea largă
doar iarba, florile, copacii, păsările,
pisicii și câinii mai sunt liberi
fiindcă sunt inocenți, nevinovații de serviciu
și e bine că e așa și e bine
că am început să înțelegem de ce trebuie
să rămânem închiși în casele noastre,
de ce a sosit, în sfârșit, vremea
să descoperim Heruvimul din noi !
iar când ieșim o facem pe propria răspundere
ca atunci cînd alegem sau nu
să ne ducem la un blind date care poate fi fatală
dar dacă în carnavalul acesta de zi cu zi
toți purtăm aceleași măști salvatoare
cei cu suflete frumoase se recunosc între ei
chiar de la distanță. Fără doar și poate.
Așa că vin la voi, doar în fața porții, pe trotuar
la o distanță permisă și dacă mă aud strigată din curte
de glasurile voastre vesele : Buni, Buni, Buniiii !
scot din geantă două marionete vechi , din copilărie,
să le dau o soartă nouă, mai frumoasă
și voi dincolo de gard, în curtea voastră
râdeți și aplaudați și suntem iar laolaltă
deși despărțiți de un trotuar și o poarta si o jumătate de curte
suntem iar fericiți
și strada e un teatru de păpuși cu piese inventate și jucate
în limba omenească numită bucurie!