Poemul săptămânii de Liliana Ursu

 

Odă bucuriei în vremuri de restriște

vin la voi întotdeauna între 11 și 1

când mai toți bătrânii din cartier

târăsc după ei un trecut oarecare

și câte un cărucior cu conserve, pâine, paste

mere și câteva medicamente.

vremuri de singurătate împărțită în felii egale

democratic, pentru toți, de la mic la mare.

Fiecare în celula lui cu gândul la cheie”

zicea Eliot și noi, tineri poeți, nu-l înțelegeam

scăldați cum eram în libertate.

acum , în oraș, în țară, în lumea largă

doar iarba, florile, copacii, păsările,

pisicii și câinii mai sunt liberi

fiindcă sunt inocenți, nevinovații de serviciu

și e bine că e așa și e bine

că am început să înțelegem de ce trebuie

să rămânem închiși în casele noastre,

de ce a sosit, în sfârșit, vremea

să descoperim Heruvimul din noi !

iar când ieșim o facem pe propria răspundere

ca atunci cînd alegem sau nu

să ne ducem la un blind date care poate fi fatală

dar dacă în carnavalul acesta de zi cu zi

toți purtăm aceleași măști salvatoare

cei cu suflete frumoase se recunosc între ei

chiar de la distanță. Fără doar și poate.

Așa că vin la voi, doar în fața porții, pe trotuar

la o distanță permisă și dacă mă aud strigată din curte

de glasurile voastre vesele : Buni, Buni, Buniiii !

scot din geantă două marionete vechi , din copilărie,

să le dau o soartă nouă, mai frumoasă

și voi dincolo de gard, în curtea voastră

râdeți și aplaudați și suntem iar laolaltă

deși despărțiți de un trotuar și o poarta si o jumătate de curte

suntem iar fericiți

și strada e un teatru de păpuși cu piese inventate și jucate

în limba omenească numită bucurie!