Poezii de Anton Jurebie

am murit dar mi-am revenit

în dimineaţa aceea eram somnoros

din cap pînă-n picioare.

atît îmi amintesc,

dar e o amintire de după.

eram atît de singur

încît ochii mi se plictiseau,

auzul se plictisea.

inima cînd bătea, cînd nu bătea.

de la somn ni se trage moartea

și-mi este tare somn.

 

pete de sînge în poligon

miroase a pete de sînge în poligon.

dar, în poligon doar ne jucăm.

e un loc unde se joacă oamenii mari,

pînă într-o zi cînd au apărut pete de sînge.

s-a dat vina pe păsări,

dar peste poligon nu mai zburau de mult

păsările

și noi nici n-am văzut asta.

se încăpăţînau să caute nefericitele păsări

dar sub petele de sînge au descoperit copii.

a văzut cineva copii în poligon?

n-aţi auzit glasurile lor ca

niște păsări zburînd?

într-o zi împușcăturile s-au auzit în oraș.

acolo, nimeni nu scapă.

 

un psalm al resemnării

tatăl nostru care ești unde ești,

dacă mă auzi, ascultă-mă!

și dacă mă privești, vede-mă!

dacă mă iubești, iubește-mă!

și dacă mă ocrotești, apără-mă!

dacă mă ierţi, iartă-mă!

iar dacă mă ajuţi, ajută-mă!

și nu iţi cer decît atît:

fă în așa fel încît să nu mă uiţi.

nu cer mai mult, că e prea mult.

 

poveste de iarnă

în partea de nord a orașului e răcoare tot

timpul,

dar mai ales iarna.

stau în cartierul de nord.

înainte de crăciun primesc un telefon

de la un prieten din sud.

cum e pe la voi?”

deja am mai pus o haină pe noi, zic”

la noi, spune celălalt, momentan e călduţ,

deși nu e chiar de dormit în pijama…

știi ce, prinde el curaj, dacă la voi e cum e,

poţi sa-mi iei și mie renii ăia doi

să-i ţineţi la voi cîteva zile pînă cînd

revine la normal situaţia la noi?”

o să ne cam înghesuim” răspund.

dar n-am cum să-l refuz. „adu-i!

o să-i ţinem in hol, acolo-s minus 5 grade.

mai mult nu pot face.”

mersi” răspunde ușurat celălalt, transpirînd.

 

preludiu

e bun aerul lui martie,

viii se trezesc la viaţă,

morţii sînt pe drumul spre moarte.

dis-de-dimineaţă,

ne trezim, ne tîrîm, ne grăbim

să prindem o gură de aer.

e șapte.

sîntem pe drum, alergăm, respirăm.

e bun aerul lui martie,

e încă bun.

 

story

seara cînd se întorc păsările

dinspre mare

și-mpînzesc cerul ca un năvod

de ciocuri și ghiare,

tu le pui hrană în pod

de parcă n-ar avea burţile pline cu pește

de parcă nu s-ar întoarce de pe mare

de parcă ar fi ale tale

de parcă acesta n-ar fi decît un poem, o

poveste.

 

explozie nefirească

dincolo de perdeaua de fum,

totul e scrum.

miroase a carne arsă

și neliniștea crește.

așteptam mesagerul.

pe la apus, spre marea bucurie,

sosește pe un cal.

era vesel și calul mergea păscînd.

 

cineva ţine socoteala

vor veni zile proaste

și pentru cei care cred că mai pot,

de scăpat, nu vor scăpa.

a fost ziua sîngeroasă a mieilor,

n-am uitat-o.

a fost și ziua sîngeroasă pentru porci,

o ţinem minte și pe asta.

dacă nu noi, cine?

păsările zboară dintr-o parte în alta,

dar nu toate.

 

verde indecis

ordinul de dezăpezire

a fost dat înainte să cadă zăpada.

generalii fulgilor de nea

iși vor încasa și de data asta

soldele grele.

mașinile de război

au rămas neclintite,

facturi uriașe vor fi decontate

pe seama cuminţeniei lor.

verdele indecis care

ne amăgește că e tot timpul primăvară

nu e decît halatul murdar

pe care anotimpurile îl împrumută

unul de la altul.

 

puterea secretă

aș fi vrut să spun că

totul e sub control

dar atîta timp cît poezia este

o formă de putere

va fi o ţintă de război.

dacă trag două gloanţe în aer

sau mai multe

și nu cade nicio pasăre

totul e ok.

dar ce fel de păsări sînt acestea

ucise de vînt?

 

revoluţia permanentă

despre revoluţia permanentă,

atît.

cine o poate suporta?