Pean Laudă, în primul rând, femeilor tinere şi mândriei ce le sfinţeşte chipurile, când îşi plimbă odraslele prin parcuri, deşi, cum bine se știe, au legat rod în ruşinoasele spasme ale plăcerilor trupeşti. Laudă celor șapte zile ale săptămânii: aceste păpuşi dansatoare aşezate spate în spate pe o roată orizontală – şi unde îşi mişcă …
Poeme de Viorel Bucur printre visele întrerupte 1 În faţa morţii tata a plâns cu râsul lui zgomotos lăsat să curgă peste tot asemeni torentului născut din ploaia de după o interminabilă secetă. A plâns când a simţit moartea dându-i târcoale iar el şedea cu ultimele puteri pe betonul gardului din fier forjat vopsit în …
Victimele războiului (A háború áldozatai) Ce compătimire ipocrită. Ce discriminare cumplită. Că numai copiii. Sau femeile. Doar cei care sunt neînarmaţi. Bomba, glontele, focul. Și că asta nu ne-ar fi trecut nicicând prin cap. Într-adevăr. Ceilalţi ucid cu aprobare. Dacă mor, are și moartea lor aprobare. Cu împuternicire. Cu tacită consimţire. Dar fiece moarte e-o …
nu știam exact momentul am mers pe drumul deschis de caravana terapeutică am stat un pic pe o băncuță între timp magazinele de uniforme militare se înmulțeau ca ciupercile după ploaie în zona centrală a orașului și la periferie m-am repliat în grabă cei mai mulți din orașe se predaseră deja de acum un an …
Dintr-o margine solzoasă de metaforă, poetul Desigur, timpul slujeşte doar ochilor şi mâinilor tale, gura nicicând în odihnă nu va tăcea, visătorule, şi odată cu venirea culesului va lua forma păsărilor strigate şi reale. Găsit a fost leacul uitării, zice Platon, şi aproape văd cum mai înnoptate decât irişii de sub pleoape, cuvintele în care …
Poeme de Ileana Urcan Pygmalion E timpul să uiți tot ce-ai învățat despre lumea deșartă. Uită de foame, de sete, de casă, de rude, iubiri de altădată, de cărți și de tot ce mai este; de privirea-n oglinda pârâului în care, cerul, norii și tu, printre ramuri și umbre de arbori, plutiți visând răsturnat ca-n …
Un foc inexistent Cînd ne-au lăsat să scriem nu au știut pînă unde o să ajungem cum o să adunăm vreascuri pentru un foc inexistent Cum o să spunem muntelui pe care nu l-am urcat Nu au știut că dacă nu plîngem nu înseamnă că nu plîngem Cînd ne-au lăsat să scriem ne-au luat cureaua, …
Poeme de Theodor Damian Aşa pleci Ai trăit viaţa frumos cu bune și rele mi se spune n-ai făcut tot ce-ai fi vrut te retragi de aici puţin câte puţin murmurând un cântec necunoscut precum cuvântul se retrage-n silabe silabele în litere și literele în lut Refugiu Ne ascundem în viaţă ca iubirea în …
cifrul melancoliei ce creatură neînțeleasă e omul! ziua se luptă cu ceea ce este noaptea se luptă cu ceea ce nu este mereu se golește de sine pentru a rămâne mai bun multă vreme, el nici nu respiră – își ascunde goliciunea sub mască când doar privește întinderea argintie a ecranului fără să vadă ceva …
Soarele pe tronul amurgului *** Curgi prin viață cu un râu plin de pești în pustiu *** Vioara simfonică a lui Paganini *** Sânii ei sângeră maci *** Beat de iubire ca un păgân în fața altarului unei zeițe *** Fluviul tăcut al durerii *** Să spargi paharul din care îți bei amintirile *** Bătrânețe. …
Zeul absurd Când ştii că nu mai aştepţi decât moartea te simţi dezbrăcat de toate şi chiar aşa şi eşti, pată de lumină în bezna înconjurătoare. Tot ce ai trăit se topeşte cât ai clipi şi vezi doar înălţimea pragului aşa cum un miner ajunge totuna cu peretele de cărbune în care loveşte. Alt …
poezie o fi ori pandemie iar îmi deschid caietul și scriu: „iar îmi deschid caietul…“ și rândul următor nimic nimic nimic azi-dimineață PICIOARELE o palmă mai sus de genunchi fusta se clatină doi ochi negri „oci ciornia“ „brunetele e arzoaie!“ spunea milițianul „fă-ți milă de amărâtul ăsta!“ noaptea pe Ghica-Tei și de-atunci zgomotul și furia …