fața de masă viața ca o față de masă – iată, stăm și dacă ne ridicaăm ochii am putea crede că vedem prin pâcla decolorată care încet se strecoară de afară, părul ei – și după ce am privit multă vreme vremea încremenită rotund în cercul din față, părul ei ni se pare deopotrivă de …

1. şi nu vei scăpa (variantă pentru o ceaşcă de cafea strong în care se scaldă goală puşcă puberă pfui baba-cloanţa-cotoroanţa) şi îţi va scrie cu un cui direct sub osul frunţii ultimul tău capitol dintr-o poveste tare încâlcită care e viaţa ta şi parcă nu e viaţa ta cu toate cusăturile la vedere cu …

Versuri de Victoria Milescu Şi eu… Şi eu sunt dintre cei sechestraţi acolo unde m-a prins ordonanţa militară şi eu am ieşit la lumină cu picioare de gelatină, întrebându-mă când s-a făcut atât de lung drumul până la primul magazin alimentar când s-au înălţat atât de mult copacii din cartier au deja frunze, flori, fructe …

Proiect de poem Bătrân și ridicol – asta e, m-am gândit. Ești bătrân și dansezi, faci pași, numai pași. Genunchii te dor, asta e – palierul se umple de țipătul unui copil. Ce-ai învățat într-o viață uiți într-o singură clipă. Astfel începe și moartea: cu-o adiere amnezică. Ziua de azi a trecut; ar fi putut …

O călătorire spre nord – Cîrlimoșilor Lucian și Cassian, de la cel de-al treilea cîrlimoș, Gellu! Odinioară pîndeam fericirea ca pe o jivină, nu-i știam chipul, i-l visam doar, acum, triști, îi terfelim numele, îi dăm drumul la vale ca unui bolovan sfărîmicios în apele blonde fără plutași. Odinioară nu trebuiau atîtea cuvinte, eram obligaţi …

The Fool când ies din canal șobolani dependenți de firimituri solare sug pofticios lumina noaptea le cade în cap și pier înecați în sângele prelins din ochiul lunii negre Pater noster tatăl nostru care ești în neverland sfințească-se numele nimicului vie împărăția sfârșitului facă-se voia mea precum pe culmi așa și în abisuri cocaina noastră …

Merg mai departe în întâmplarea morților care nu știu că au murit. Prin aerul de februarie, umed și rece ca botul șarpelui, nu mă gândesc la ce se întâmplă în imediata apropiere. Unde e viața pe care am avut-o cu mine la început ? Orașul ține copacii pe bulevard cu pantalonii dați jos. Copacii merg …

Scrisoare de dragoste   Zilele-acestea largi și înalte Le-am trăit fără tine. Plecasem departe. Mă strigai pe numele meu de copil: „Să vedem un salcâm, măcar unul, Emil!“ Nu puteam să-ți răspund, de cât drum ne desparte, În zilele-acelea largi și înalte. Și mi te-aminteam, și călătoream, Privind din caleașca albastră, pe geam, Pădurea, castelul …

Jurnal 88 Într-o zi În Apus astăzi și de azi înainte cerul e roșu și numai un incendiu de Biblii luminează astfel sfârșitul lumii locuite de noi sinucigașii. Suflete bănuit că m-ai locuit vremelnic ca o adiere de nimeni văzută numită „Eu“ Iartă-mi presimțirea că într-o zi de la capătul zilelor mele vei rămâne fără …

Strivire nu au mai rămas corole de strivit pe câmpul nostru. va trebui să avem răbdare să apară altele de alt fel sau să facem noi altele de alt fel, dar cred că acestea din urmă se vor strivi singure Abu-Cassem ar trebui să ne schimbăm papucii mai des dar nu chiar să călcăm cu …

Drum montan Plin de sine muntele-acesta care strangulează șoseaua îndesat indigest cum un individ gata să-njure să-mbrâncească să te calce-n picioare însă dincolo de masa lui trivial-opacă sus sus de tot se-ntinde o pajiște de aer diafan din care pornește Drumul mult căutatul Drum Doamne adevăratul Drum al vieții fără munte n-ar fi fost cu …