Eminescu la Odesa
Rogu-te să nu mă uiți aici,
Oropsit printre ruși.
(Epistolă eminesciană
Către amicul junimist Vasile Burlă)
Astă noapte m-am visat oștean.
Apăram cetatea Odesa.
Formasem o ceată a umbrelor
cu amicii botoșăneni: Lucian Valea,
Emil Iordache, Constantin Draxin,
Emanoil Marcu, Horațiu Ioan Lașcu
În loc de mitraliere
eram dotați cu uriașe pene de scris,
ca în vremea Logofătului Conachi.
La brâu, fiecare
avea atârnată
o călimară cu violetă cerneală
Brusc, furăm înconjurați de tancuri,
legitimați fiind în limba slavă veche.
Cerul părea traversat de îngeri decapitați
în forma literelor din alfabetul chirilic
– Creștin ortodox?, fui interogat.
Îmi făcui cruce și rostii
„Tatăl nostru“ în limba greacă.
M-am declarat sergent
de la Podul Înalt de Bârlad,
pregătiți să îl salvăm
pe junele poet Mihai Eminescu,
internat în Sanatoriul din Liman
al doctorului Iakimovich
În mintea mea
se războiau popoare dispărute,
incașii cu hitiții
M-am trezit
deșteptat de pisicile parohiale.
Eram acasă,
semn de carte
într-un mieunat universal.