Poem despre domnişoara Gabriela Şerban şi despre unica noastră întîlnire la o expoziţie suedeză de pictură Ce melancolice goarne legănau universul în după-amiaza de toamnă în care străin şi stingher rătăceam printre turnuri şi case… Dar Gabriela Şerban nu ştia că cerul anume din goarnele sale sunase singura mea întîlnire cu ea. Desigur că …
cumplite vremuri ce vremuri de nesupunere civică nimeni nu-și mai face datoria nu-și mai achită taxele impozitele comercianții-și închid prăvălia o cumplită anarhie bântuie neîncetat prin oraș zebrele pasc trecerea de pietoni semafoarele nici nu mai clipesc toată circulația-i pe făraș infractorii migrează-n cârduri spre țările cu climă mai omenoasă mai caldă spre paradisurile fiscale-n …
prietenul imaginar poartă haine rupte viața lui a însemnat ceva doar după ce a apărut în coșmarul meu pleacă nopțile nu spune nimănui nimic mă obsedează gândul că e trist nu îi pasă plâng sub pătură cu poza lui imaginară nu îl cred când spune că o să fie bine mirosul artificial al hainelor lui …
Șah Eu mut o zi albă, El mută o zi neagră. Eu înaintez cu un vis, El mi-l ia la război. El îmi atacă plămânii, Eu mă gândesc un an la spital, Fac o combinație strălucită Și-i câștig o zi neagră. El mută o nenorocire Și mă amenință cu cancerul (Care merge deocamdată în formă …
Poeme de Maria Grădinaru linii linii ruginite de toamnă trec prin mine fără o destinație precisă deși nu se întrezăresc stații din când în când te oprești la cafea e plăcut în vis dincolo de reguli nu există greșeli ne iubim fără să așteptăm dimineața ne iubim ca să te pot scrie azi am …
Versuri de Marilena Apostu Ploaia o strâng în pumni la soare nu știu ce mă așteaptă doar zgomotele îmi amintesc să strâng poemele ieșite afară nici măcar nu mă pot bucura nu doresc să plec voi fi cântec din cartierul tău select și atât scriu deseori prost sau uneori bine cuvintele au mângâiat gândul până …
Umbra plopilor Și vom călători odată Pe unde n-am mai fost nicicând, Cu umbra plopilor, ciudată, Alunecând, alunecând… Și va rămâne-n urma nostră Doar tremurarea unui gând, Cu umbra plopilor, albastră, Alunecând, alunecând… De va mai fi o amintire, Și ea va trece, vrând, nevrând, Cu umbra plopilor, subțire, Alunecând, alunecând… Dă-mi gura ta, și …
Noi unde să plecăm? Interviu la CNN În grădină aici ne ascundeam de lunetiști. Ivan mă cheamă. Am o mică fermă în satul ăsta… lângă Kiev. Am așezat cu mâna mea cărămidă peste cărămidă. Cu mâna mea am bătut fiecare cui. S-a pus mult efort și inimă și suflet, spune Ivan reporterului, plimbându-l printre ruinele …
Amintiri nu are decât clipa de-acum. Ce-a fost într-adevăr nu se ştie. Morţii îşi schimbă tot timpul între ei numele, numerele, unu, doi, trei… Există numai ceea ce va fi, numai întâmplările neîntâmplate, atârnând de ramura unui copac nenăscut, stafie pe jumătate… Există numai trupul meu înlemnit, ultimul, de bătrân, de piatră. Tristeţea mea aude …
Pean Laudă, în primul rând, femeilor tinere şi mândriei ce le sfinţeşte chipurile, când îşi plimbă odraslele prin parcuri, deşi, cum bine se știe, au legat rod în ruşinoasele spasme ale plăcerilor trupeşti. Laudă celor șapte zile ale săptămânii: aceste păpuşi dansatoare aşezate spate în spate pe o roată orizontală – şi unde îşi mişcă …
Poeme de Viorel Bucur printre visele întrerupte 1 În faţa morţii tata a plâns cu râsul lui zgomotos lăsat să curgă peste tot asemeni torentului născut din ploaia de după o interminabilă secetă. A plâns când a simţit moartea dându-i târcoale iar el şedea cu ultimele puteri pe betonul gardului din fier forjat vopsit în …
Victimele războiului (A háború áldozatai) Ce compătimire ipocrită. Ce discriminare cumplită. Că numai copiii. Sau femeile. Doar cei care sunt neînarmaţi. Bomba, glontele, focul. Și că asta nu ne-ar fi trecut nicicând prin cap. Într-adevăr. Ceilalţi ucid cu aprobare. Dacă mor, are și moartea lor aprobare. Cu împuternicire. Cu tacită consimţire. Dar fiece moarte e-o …