Poeme de Emil Nicolae

Memorie

Nu e cazul să te prefaci uituc

oricum uitarea vine

ca o maree și pleacă

vine ca un anotimp

și se retrage

din când în când

cineva se naște

ca să nege creația

în hamacul fulgerelor

te legeni deasupra orașului

jos băltește cartierul tău de beton

și încerci să-nțelegi

cum și-a pierdut homo sapiens

conținutul

Născut din umbră

După tăcere vorbele sună asurzitor –

e o modalitate extremă de a te face neauzit

după o lungă pauză de scris

literele sunt vietăți antipatice

care-ți întorc stomacul pe dos –

e o modalitate eficientă de a-ți recupera

simțurile (negative / virgine / curate)

cobori din blânda uitare de sine

ca și cum te-ai da jos dintr-un hamac

moleșit și mahmur după o beție

cu realitățile vieții cotidiene

ai crezut că poți să te strecori neobservat

să te ferești de toți

trecând de pe un trotuar pe altul

dintr-o lume în cealaltă

dar umbrele trădătoare au conspirat

s-au intersectat și au profitat

de retragerea soarelui în apus

cum să-ți pedepsești umbra trădătoare

cum să sari peste ea (Peter Schlemihl e o familie)

și brusc te-ai trezit la capătul unui șir de alergători

disperați care nu reușesc să se-nece

în apa Vavilonului

Un răgaz

Of“ și „Vai“ și „Ham“ și „Miau“

ecouri strecurate-n peisaj

frecându-și blănurile borțoase

între ele

în defileul dintre viață și moarte

fluturele toamnei caută ieșirea

poți să te așezi liniștit și să privești

către sud în așteptarea trenului din copilărie

poți să privești către nord

cum maidanezul traversează linia ferată

numai fotografii cenușii

pe simeza destinului

verde este urma lăsată de ninsoare

și mușchiul pe care calci desculț –

blândețea raiului sub tălpi

Riscul

Oglinda crăpată de la toaleta

din dormitor este un fapt istoric

de care ai rămas legat

o jumătate de secol

când privești în ea vezi mereu

inscripția de pe o piatră

pierdută în cimitirul evreiesc

poet român în viață“

dar dacă vrei să te arunci în oglinda aceea

nu trebuie să o faci cu ochii închiși

pentru că e posibil chiar să treci dincolo

Pandemică

Primăvara asta s-a strecurat în peisaj

pe căi neștiute

pe versantul vestic al muntelui

și

pe versantul estic al muntelui

verdele palid deja și subțire îți spune

că primăvara asta e bolnăvicioasă –

stă într-un colț liliacul cu aripile întinse

și în celălalt colț liliacul înflorit

martie 2020

Morală

După ce ai aflat că

o metodă de a calcula

valoarea unui tablou

constă în numărul de portrete /

figuri care încap

în aceeași ramă

te-ai gândit că

dacă ai fi un artist

și te-ai pricepe să desenezi –

ai desfășura în creion

toată legiunea lui Pilat

spălându-se pe mâini

Pe cont propriu

Dacă iubita-și cabrează sistemul nervos

și brusc (fără un motiv explicit)

declamă deasupra cerului ridicat

pe vârful crengilor de magnolie înflorite

I shit on your poetry!“

înseamnă că ești pe cont propriu

și poți să serbezi liniștit

cum dorești / cum visezi / cum simți

Ziua Mondială a Poeziei

21 martie

Închis în dicționar

Funia cuvântului

s-a dovedit mai tare

decât cânepa

de aceea totdeauna

când cineva te citește

trebuie să fii în altă parte

(din volumul Emanuel spune,

aflat sub tipar la Editura Junimea din Iași