Memorie
Nu e cazul să te prefaci uituc
oricum uitarea vine
ca o maree și pleacă
vine ca un anotimp
și se retrage
din când în când
cineva se naște
ca să nege creația
în hamacul fulgerelor
te legeni deasupra orașului
jos băltește cartierul tău de beton
și încerci să-nțelegi
cum și-a pierdut homo sapiens
conținutul
Născut din umbră
După tăcere vorbele sună asurzitor –
e o modalitate extremă de a te face neauzit
după o lungă pauză de scris
literele sunt vietăți antipatice
care-ți întorc stomacul pe dos –
e o modalitate eficientă de a-ți recupera
simțurile (negative / virgine / curate)
cobori din blânda uitare de sine
ca și cum te-ai da jos dintr-un hamac
moleșit și mahmur după o beție
cu realitățile vieții cotidiene
ai crezut că poți să te strecori neobservat
să te ferești de toți
trecând de pe un trotuar pe altul
dintr-o lume în cealaltă
dar umbrele trădătoare au conspirat
s-au intersectat și au profitat
de retragerea soarelui în apus
cum să-ți pedepsești umbra trădătoare
cum să sari peste ea (Peter Schlemihl e o familie)
și brusc te-ai trezit la capătul unui șir de alergători
disperați care nu reușesc să se-nece
în apa Vavilonului
Un răgaz
„Of“ și „Vai“ și „Ham“ și „Miau“
ecouri strecurate-n peisaj
frecându-și blănurile borțoase
între ele
în defileul dintre viață și moarte
fluturele toamnei caută ieșirea
poți să te așezi liniștit și să privești
către sud în așteptarea trenului din copilărie
poți să privești către nord
cum maidanezul traversează linia ferată
numai fotografii cenușii
pe simeza destinului
verde este urma lăsată de ninsoare
și mușchiul pe care calci desculț –
blândețea raiului sub tălpi
Riscul
Oglinda crăpată de la toaleta
din dormitor este un fapt istoric
de care ai rămas legat
o jumătate de secol
când privești în ea vezi mereu
inscripția de pe o piatră
pierdută în cimitirul evreiesc
„poet român în viață“
dar dacă vrei să te arunci în oglinda aceea
nu trebuie să o faci cu ochii închiși
pentru că e posibil chiar să treci dincolo
Pandemică
Primăvara asta s-a strecurat în peisaj
pe căi neștiute
pe versantul vestic al muntelui
și
pe versantul estic al muntelui
verdele palid deja și subțire îți spune
că primăvara asta e bolnăvicioasă –
stă într-un colț liliacul cu aripile întinse
și în celălalt colț liliacul înflorit
martie 2020
Morală
După ce ai aflat că
o metodă de a calcula
valoarea unui tablou
constă în numărul de portrete /
figuri care încap
în aceeași ramă
te-ai gândit că
– dacă ai fi un artist
și te-ai pricepe să desenezi –
ai desfășura în creion
toată legiunea lui Pilat
spălându-se pe mâini
Pe cont propriu
Dacă iubita-și cabrează sistemul nervos
și brusc (fără un motiv explicit)
declamă deasupra cerului ridicat
pe vârful crengilor de magnolie înflorite
„I shit on your poetry!“
înseamnă că ești pe cont propriu
și poți să serbezi liniștit
cum dorești / cum visezi / cum simți
Ziua Mondială a Poeziei
21 martie
Închis în dicționar
Funia cuvântului
s-a dovedit mai tare
decât cânepa
de aceea totdeauna
când cineva te citește
trebuie să fii în altă parte
(din volumul Emanuel spune,
aflat sub tipar la Editura Junimea din Iași