***
Lui Giuliano Ladolfi
lac verde-albastru la marginea
ultimei păduri.
fâșie de plajă îngustă la marginea
acelui lac, acelei ultime păduri.
și noi, pe fâșia tot mai îngustă,
goi vlăguiți
dar încă dispuși fiecare
să ne aruncăm chiuind
în apele acelui lac,
să ne afundăm înnoptând
în hățișurile acelei păduri sublunare,
de parcă am fi fost tocmai noi ultimii,
de parcă am fi
tocmai noi primii care
au văzut soarele mângâiat pe creștet
de un soare mai mare,
singurul ce nu apune,
ci doar răsare.