Evrei 10:26,27. Altfel
Doamne Dumnezeule
încă nu cântase cocoșul
și eu deja
de trei ori
de trei ori
de trei ori
mă lepădasem de mine
pentru a nu mă lepădă
niciodată de Tine!
Furtul
Din câte pot presupune
unicul furt în viață
(și din viață probabil)
mi s-a întâmplat
chiar la naștere:
pare-se
am furat startul…
Trasul cu arcul
Distracții cu trasul la țintă – aruncatul cuțitelor
în jurul-conturul siluetei
frumoasei (nu
cea fără de corp ci chiar ușor
corpo-
lentă) lipite cu spatele la
perete
trasul cu arcul în mărul pus pe capul altei frumoase
(firește nu al Evei pe atunci
existând doar mărul
nu și arcul) pe care săgeata să-l
spulbere bucăți prin cosmos
și una ce duce cu gândul lui
Dostoievski
cu frumusețea ce va salva lumea – trasul cu arcul astfel
încât săgeata să treacă exact
pe sub gâtul arcuit
al lebedei.
Distractiv, nu?
Cumplit?
Vânătoarea
Pe durata destinului
nu o singură dată mi
s-a întâmplat
să-mi privesc derutat mâinile
goale
de parcă
iar m-aș fi întors de la
ecleziastica
vânătoare de vânt…
Hannibal ante portas
1. Fildeș în munți
Ba într-un loc
ba în altul
din ghețari apar
colți de fildeș.
Fenomenal!
Și-o explicație atât de simplă:
odată
cu încălzirea globală
din iernile Alpilor se ivesc
rămășițele elefanților
lui Hannibal.
Și e de presupus: dacă
în gerul și greul munților
n-ar fi pierit
unele din uriașele animale
pe cât de docile
pe atât de rebele
punitivul pun nu oprea
la porțile Romei
ci
trecea triumfal
de ele.
2. Elefantul roman
Istoria
dar mai ales miturile
se repetă etern
sau numai tern
astfel că aidoma pilduirii cu
ispititorul Cal Troian
(ducă-se pe pustii!)
la porțile închise ale Romei
punii punitivi au lăsat
un elefant bestial
tăiat în beschii.
Moldovanca
Odessa. Mahalaua Moldovanca, unde cam opt
ori pe an
dintre marinari își dădea
sufletul vreun căpitan
unde criptați satrapi de
nemiloși pirați
chefuiau în draci, ca pentru
ultima oară, despuiați-disperați.
Unii trăgeau ușa după ei în
locuri parșive, în vreo hardughie
ușurându-se sălbatic peste
muieri ce miroseau a scrumbie
de la pupăturile altor năieri
sau de la muși nătăfleți
pe la colțuri de stradă tâlhăriți
de sticleți.
Pitorească urbe, în amestecul
semințiilor atât de hilară
parafrazată, tradusă ca o idee
destul de murdară
sau doar bizară
ce ține și ea, în felul ei,
de oarece filosofie
cu toate zodiile în agonie
aici, pe unde puritatea ține
doar de vagi cutume
și futilități cu vărgate balerine
din alge și spume.
Azi, umbra
La ce ți-ar folosi umbra
multiplă
stra-
ti-
fi-
ca-
tă?
Nu ar face nici barem cât
o vestă antiglonț…
Ultima aruncare de zaruri
Peste ani trecuți
după ce ajunsese la Rubicon
și aruncase zarurile
Cezar
ca orice om
și împărat
sau invers
nu putea să nu ajungă la Styx
unde
pentru ultima oară
aruncă zarurile
de data aceasta – în luntrea
lui Charon.
Eclesiastul 3:5
Destule pilduiri
mereu animă și răvășesc
cercetările exegeților
care, spre exemplu,
nici până astăzi nu au aflat
oarecât exact
când avusese lumea palmele
mai bătătorite – la aruncatul
sau la strânsul pietrelor.
Naveta
Naveta solitudinii
(să-i spunem așa
mai puțin neaoș,
mai aproape de cum zic cei
ziși culți)
e tot mai evidentă:
de la singurătatea în doi –
la singurătatea în mulți.
Elena și Afrodita în bătălie
Logic,
a îmbătrânit și Elena
cum i se întâmplă,
mai discret,
mai pe față
fiecăruia dintre noi,
însă osebirea dintre
Elena îmbătrânită
și oricare altă femeie,
mamă de plebei
sau de eroi,
e că așa cum – ridată,
vlăguită,
fără Troia,
fără Menelau
sau Paris, –
în marea-i însingurare
e femeia
care își declară sieși război
chiar dacă știe că nu are cum
ieși învingătoare,
de altfel,
precum i se întâmplase și
suratei sale Afrodita,
zisă Venus de Milo
care,
nesocotită și fără de milă,
făcu și dânsa una din
legendarele boroboațe,
în bătălie cu sine însăși
pierzându-și ambele brațe.
Al cărei munci?…
Mai nou
Sisif nu doar că a fost miluit
grațiat
ci chiar îndreptățit
alții mergând și mai departe
cu intenția de a-l face erou
al muncii sale atât de
îndelungate
și atât de triste
problema însă deocamdată
nefiind clară
în toate: erou al cărei munci –
sclavagiste
socialiste
capitaliste?
Nu se știe dacă…
Când ai ceva timp liber
pentru a nu te prinde plictisul
învață să pilești cătușe.
Nu se știe dacă cineva nu va
avea nevoie de
ajutorul tău
poate chiar tu
Doamne ferește…
Învață să pilești cătușe… l