Poeme de Nicolae Panaite cercul am fost unul dintre ultimii căutători de trufe unde cădea cercul se auzea un sunet ca al unui cântec de greier toamna târziu când văzduhul își scutura plasele pline cu nouri un fel de geamăt al vântului ieșea din pământ acolo găseam trufele ca niște bulbi ai durerii ce aveau …
Purtătorul de tăcere Doamne, atâta deşert în clepsidra pe care mi-ai dat-o să mă lecui de timp! O, înviere de fiecare zi a păcatului fără de veste a venit toamna. S-a defectat şi maşina de fabricat petunii. De undeva de prin ceţuri a apărut şi îngerul meu peltic şi tomnatic îngerul păzitor. – Sfântă vecinătate …
Am inventat culorile Între ceea ce crezi tu și ceea ce cred eu mai încap cîteva biserici Cîteva îndoieli care au mers în genunchi pînă la prăpastie ca să se roage Lipsit de mîndrie ca un drapel care nu a fluturat ca o trestie care nu seamănă cu omul aș fi putut scrie asta: (aș …
Muntele Motto: „Alpinistul care a urcat Golgota nu mai este interesat de Everest“. Mihail Kuzmin Pe aici ar fi trebuit să fie un munte, spuse geograful, am citit eu într-un atlas vechi, în imaginile scrijelite pe hârtie profilul său de departe pare un cocostârc cu pliscul îndreptat spre soare. Da, spuse istoricul, despre muntele acesta …
pentru că mi-ai ordonat jucăriile, speranțele, viața, viitorul cu tine e la doi pași distanță de aeroport Grădina Jucăriilor Pierdute Lviv prin Grădina Jucăriilor Pierdute cu mâinile pline de aur – poeme în geantă, o singură rochie soarele crește cât George Hotel vântul prin crengi pe scări deasupra orașului îmbrățișarea ta caldă, numele tău …
Se vorbește în toate gazetele de forța năprasnică a dorului meu de tine. Culcă la pământ tot ce întâlnește în cale: poduri, păduri, trenuri aflate în mers, apusuri de soare. Mi se cere să spun pe unde urmează să treacă, dar nu am cum, pentru că-și alege singur drumul. Dacă aș putea să-l dau mai …
Poeme de Ioan F. Pop poemele de dincolo de poem poemul din pustiul cuvintelor, cel care așteaptă la marginea întinderilor indecise. în văgăunile străvezii, printre ispite și încrîncenări. fără mamă, fără tată, ivit din cețuri și scrum, din tot ce întunecimile adună la răspîntii. poemul de dincolo de poem – ca o lovitură ce …
Noii mei vecini Pe Mircea Zaciu, pe Marian Papahagi, pe Leonida Neamțu, pe Marin Sorescu îi am vecini de stradă, la câteva minute de mers. Pot întreba pe oricine pe unde să-i caut, mai jos, ori mai sus, înspre selva oscura de altădată, defrișată cu buldozerele, sau spre crângul păstrat viu, cu Lethe și Eunoe, …
Nimic nu e gratis nimic degeaba-n lumea asta, se spune cu fast, plecăciune și acceptare deîndată preluate de vlăstarele potopite de-o nepăsare de zgură Călăul vremurilor, timpul e o amprentă unică a fiecăruia cum nici un fulg nu e identic cu altul, timpul lăsând în urmă progresul, străbătând valoare după valoare și gâfâind tot mai …
amintire Pe treptele casei de țară tăcuta libație înrudirea dintre pămînt și pămînt somnolînd în cenușa duminicii și nicio piatră despicată de durere pe cer niciun tren deraiat în drumul spre Paradis niciun ascuțiș care să dezumfle enormul balon trandafiriu al după-amiezii doar strînsoarea în sine a cărnii văzătoare și lacomă și fragilă precum ochiul …
Proces Verbal al unei după-amieze de toamnă, fără Ea Bat la mașina de scris un vis cu pinii Romei 10 secunde 8 secunde mă răzvrătesc în Apărarea lui Socrate 50 de secunde mă rog în genunchi Domnului să-mi dea mie durerea Mamei mele când m-a născut o merit Și Ea nu vine. 20 de secunde …
În amestecul zilei, la ceremonialurile de înmormîntare, timpul devine pastă, în care se topesc numerele, anii, de obicei plouă, pămîntul e moale, clisos, participanții vorbesc în șoaptă, femeile în veșminte de doliu mimează durerea cît se poate de bine, atmosfera e grea de prefăcătorii, cu adevărat sinceră, de o sinceritate lacomă și tăcută, răbdătoare, ea …