Poem de Aurel Pantea

În amestecul zilei,

la ceremonialurile de înmormîntare,

timpul devine pastă, în care se topesc

numerele, anii,

de obicei plouă, pămîntul e moale, clisos,

participanții vorbesc în șoaptă,

femeile în veșminte de doliu mimează

durerea cît se poate de bine,

atmosfera e grea de prefăcătorii,

cu adevărat sinceră, de o sinceritate

lacomă și tăcută,

răbdătoare,

ea știe că va fi satisfăcută,

e groapa