Am inventat culorile
Între ceea ce crezi tu
și ceea ce cred eu
mai încap cîteva biserici
Cîteva îndoieli
care au mers în genunchi
pînă la prăpastie
ca să se roage
Lipsit de mîndrie ca
un drapel care nu a fluturat
ca o trestie care nu seamănă
cu omul
aș fi putut scrie asta:
(aș fi putut să las un loc gol)
Îndoielile cred că nu cred
Curați ca iezii crescuți pentru jertfă
am așteptat toată viața fumul
care să ne urce la cer
Așa spun proverbele
„Un munte care a copilărit pe fundul
mării
Nu se va socoti niciodată înalt“
(nu e așa)
Ceea ce crezi tu
e ceea ce cred eu:
am inventat culorile
ca să putem deosebi sîngele
de lapte