Nunta de aur Am cuprins anii între noi, i-am cuprins, distanţele-s pline de scrum, bărci obosite lângă focul aprins zac în uitare acum. Cad ramuri de tisă peste patul de nuntă și mari reverii ne absorb la masa târzie cu mireasa căruntă plângând lângă mirele orb. Își leapădă cerbii coarnele-ntinse, păsări își poartă zborul prin …
Cimitirul din Dealul Orașului Se vede în zare cum apare stolul de cocori sau poate este stolul de pescăruși sau de porumbei încă mai au pe aripi urme sfârtecate de moarte și țipete ale ultimului strigăt încă se mai poartă decolteul adânc și fusta despicată cum mai este despicată casca din care țeasta lipsește merg agale, …
Debut Știm despre Ioan Stroia că este masterand la Facultatea de Chimie și Inginerie Chimică din Cluj-Napoca și că-i place poezia lui Nichita Stănescu. Cele câteva poezii pe care le publicăm mai jos nu sunt lipsite de interes. Duhul lui Nichita Stănescu pare a se fi coborît asupra lor. E vorba de un debut absolut. …
Poeți, inventați o armă mai tare! A fost aruncat cuvântul atomic în lume. (Poezia este singurul „stat“ căruia nu i s-a interzis folosirea acestei arme). A fost bombardată ideea demenților de a mai ciopli și astăzi războaie cu spete ce țes neființă. În lume, a fost aruncat cuvântul atomic (dar „teritoriul bombardat“ are prea multe …
imn lui Liviu Ioan Stoiciu Bucură-te cu bucurie mare ! Adevărul, indiferent de-mprejurare – iată sunetul meu de fond, ai zice de doi bani născut cu ghioceii, în desprimăvărare acum 69 de ani. Nu, nu tot ce ating e poezie, dar cum întorci capul o clipă ar putea să fie cu noi drept bolovani. Ți-am …
Cântec de ducă Cineva a legat o eșarfă de iarbă de gâtul albastru al vântului. Cineva așezând într-un cărucior vântul și l-a împins pe scări făcându-l să se oprească la capătul străzii. Cineva împingând vântul i-a agățat de piept o armonică Coborând din cer, păsările ciugulesc semințe de pe clapele ei și cântă; cântă un …
Poeme de Orbán Ottó Acostare (Behajózás) Eu am văzut și altceva. Îl pălmuiau pe K. Încet, profesionist. Sângele a pornit încet din colțul gurii, ocolind bărbia, s-a prelins pe gât, până la brâu. Acolo s-a îmbibat în pantalonii de pânză, picătură cu picătură. Pata creștea văzând cu ochii. Ce a spus și cui? Cine știe …
Apeiron „Îmi înfrumuseţez viaţa cu zilele pe care nu le-am trăit.“ Pascal Quignard Se începe această succesiune de cuvinte cu o intuiţie neclară, cu presimţirea. Înţelesul se va întrezări, fuga e deocamdată în vid. Niște cuvinte îl caută, în spatele lor o inconsistenţă grea, care le aruncă în gol. Niște zaruri cu o mie de …
Visul deschide calea ca un ostaş în linia-ntâi şi seceră în stânga şi-n dreapta cu spaima lui ascuţită urmat de şiruri lungi din cei care de mult nu mai dorm. Câte doi, câte trei, uneori o ceaţă adâncă se lasă, alteori soarele e atât de puternic că numai pământul şi tălpile se mai văd. Oraşul …
Scrisoare și iarăși îmi încep ziua privind capete de tauri care acoperă cerul și lei culcați pe orizont îmi arunc ochii la ghemele de întuneric înșirate pe grindă în somnul lor e atâta gâlceavă de dansatori pe frânghie scriu pe colțul lăuntric al ochiului meu fraze cu sânge mâncat de furnici când o rază de …
transfigurare Doamnei Maia SANDU La un an după moartea lui Stalin, Mama s-a hotărât să mă sloboadă în lume Nu mai eram singur. Exultam la sânul limbii latine Un timp, m-am hrănit cu apă de Prut, cu natală miere de albine În pușcării pe ciment insalubru gemeau Elita, biserica, școala, administrația Tatăl atârna cu …
mici sarcini sălbatice Semnele nu se ivesc ochii mei tot văzând se topesc alte cerneluri nu izvorăsc Însă tocmai acum echipele abilitate au sosit încarcă icoane peste icoane în tir Șapte babe mă flanchează în timp ce scriu ele mănâncă fursecuri eu prelungesc cât pot șederea în mintea trează înainte de a face din noile …