Amintirea paradisului
Când eram mai tânăr și la trup curat,
Într-o noapte floarea mea eu te-am visat:
Înfloreai fără păcat, într-un pom adevărat,
Când eram mai tânăr și la trup curat.
Nu știam că ești femeie – eu bărbat
Lângă tine cu sfială m-am culcat.
Și dormind eu am visat; tu, visând ai
lăcrimat,
Când eram mai tânăr și la trup curat.
E pierdută noaptea-ceea de acum!
Carnea noastră doar mai știe-al ei parfum.
Poamele ce-n pomi azi stau, gustul cărnii
tale-l au
Și cad toate (mâne) putrede pe drum.
Fă-l să fie, Doamne sfinte, numai om
Pe acel care ne-a ispitit subt pom,
Și când pomul flori va da, fă-l să-i cadă
carnea grea,
Cum cădea-va, după cântec mâna mea!
(din vol. Rod, 1968)
36/2022